Atmosferă de sărbătoare la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde sute de credincioși s-au adunat pentru a celebra slăvitul praznic al Nașterii Domnului Hristos. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost
Catedrala mitropolitană din Craiova şi-a cinstit ocrotitorul
Sute de craioveni s-au adunat duminică seara, pe 25 octombrie 2009, pentru a-l cinsti pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ocrotitorul Catedralei mitropolitane şi patronul oraşului Craiova. La slujba Vecerniei au participat Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, alături de Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, şi de Preasfinţitul Gurie Gorjeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, precum şi un numeros sobor de călugări, preoţi şi diaconi. După slujba Litiei, moaştele Sfinţilor Serghie şi Vah, ale Sfintei Muceniţe Tatiana şi ale Sfântului Ierarh Nifon, care se găsesc în catedrală, au fost purtate în procesiune pe străzile oraşului.
IPS Mitropolit Irineu a vorbit în cuvântul său despre originea daco-romană a Sfântului Mucenic Dimitrie, arătând modul apartenenţei sale la rădăcinile poporului nostru: „Acest Sfânt Mucenic, deşi este considerat ca vieţuitor al Tesalonicului, este de origine daco-romană, din sudul Dunării. Spun acest lucru pentru că Sfântul Mucenic Dimitrie a fost şi rămâne ocrotitorul şi mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu, de aceea avem datoria de a proba această dovadă cu documente pentru a arăta că Sfântul este al nostru, din zona şi din regiunea noastră. Evident că vă veţi întreba cum a ajuns în Tesalonic? În vremea aceea, popoarele migratoare atacau din toate părţile pe strămoşii noştri şi cetate după cetate cădea sub stăpânirea barbară. Cum Sfântul era cinstit cu evlavie de către toţi locuitorii sud-dunăreni, sfintele sale moaşte au fost duse, odată cu retragerea din faţa plăgii păgâne, în cetatea Tesalonicului şi au rămas acolo pentru ca istoria să dovedească originea sa daco-romană. Au fost şi alţi sfinţi, tot din neamul nostru, care au ajuns la Roma, aşa cum este Sfânta Anastasia Romana care era tot din părţile noastre. Ceea ce este important pentru noi este că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ocroteşte cetatea noastră, Biserica noastră, catedrala aceasta şi noi îl cinstim după cuviinţă în toată ţara ca mijlocitor înaintea Tatălui ceresc“. Înainte de ieşirea cu sfintele moaşte în procesiune, Mitropolitul Irineu le-a explicat celor prezenţi importanţa pelerinajului duhovnicesc la care au luat parte: „Cuvântul procesiune înseamnă ieşire şi acelaşi cuvânt este folosit atunci când vorbim de purcederea Sfântului Duh din Tatăl, ceea ce înseamnă că ieşirea noastră cu sfintele moaşte şi orice procesiune de acest fel este în numele Sfintei Treimi şi noi mărturisim prin această ieşire pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. Aşadar, în rugăciune şi în cântare vom înconjura cetatea, vom înconjura străzile, casele noastre ca să fie sfinţite şi binecuvântate, făcând acelaşi lucru pe care-l făceau şi înaintaşii noştri când, în ziua serbării unui sfânt, se adunau la moaştele lui pentu a-l cinsti prin el pe Dumnezeu, Cel care l-a învrednicit de această cinste“. Liturghie arhierească După procesiune, sfintele moaşte au fost depuse în catedrală pentru ca cei prezenţi să se poată închina. Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie a continuat şi luni, 26 octombrie 2009, prin slujba Sfintei Liturghii la care au participat IPS Mitropolit Irineu, IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, PS Gherasim, Episcopul Râmnicului, PS Lucian al Caransebeşului, PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, şi PS Gurie Gorjeanul, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei. În finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei a ridicat la rangul de iconom stavrofor pe părinţii consilieri: Viorel Dică, Adrian Stănulică şi Florentin Danciu. Cinstitele moaşte au fost scoase spre închinare încă de la primele ore ale dimineţii pe o scenă special amenajată în faţa catedralei şi au rămas până la trecerea ultimilor credincioşi.