În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Cateheze în Episcopia Devei şi Hunedoarei
În fiecare seară în care se slujeşte, în perioada Triodului, preoţii din Episcopia Devei şi Hunedoarei vor rosti, după slujbă, din meditaţiile Sfântului Ioan Gură de Aur, cu privire la teme precum: smerenie, trufie şi slavă deşartă, credinţă, nădejde, dragoste, nuntă şi căsătorie, creşterea şi educarea copiilor, pocăinţă şi spovedanie, divorţ, păcatul desfrânării şi consecinţele lui, rugăciune, milostenie.
Anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul Comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din parohii şi mânăstiri“. Sfântul Ioan Gură de Aur, cel pus anul acesta comemorativ în fruntea marilor păstori de suflete, a fost un păstor duhovnicesc ca nimeni altul, datorită darurilor cu care, nativ, l-a înzestrat Dumnezeu, a culturii sale dobândită în şcolile de renume ale secolului IV d. Hr., dar mai ales datorită iubirii absolute, plină de grijă fierbinte faţă de turmă păstorită. (…) A fost cel mai mare duhovnic din istoria Bisericii, nu doar cel mai mare orator. A fost supranumit „Gură de Aur“ pentru că gura lui izvora cuvintele adevărului (în vechime aurul era simbolul adevărului) într-o frumuseţe desăvărşită, alcătuită prin ştiinţa retoricii pe care cu măiestrie o stăpânea, dar şi pentru că inima şi viaţa lui erau cu desăvârşire de aur, adică pline de Adevăr, de Hristos. Deşi a avut o educaţie ca nimeni altul în vremea lui, nu a pus niciodată preţ pe ştiinţa filosofiei sau a literaturii profane, aşa cum toţi suntem ispitiţi, ci a avut un singur gând: să trăiască o viaţă în asceză şi sfinţenie absolută, aşa cum au trăit Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul sau Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul.
A şi trăit opt ani în retragere, ca monah şi ca pusnic. Şi doar o vedenie dumnezeiască şi boală acumulată în urma excesului ascezei l-au scos din pustie, spre folosul Bisericii. În cei opt ani de retragere a studiat doar Sfânta Scriptură şi s-a rugat. De aceea, toate cuvintele şi sfaturile sale decurg din cuvântul Scripturii, tâlcuiesc cuvintele ei, aplicându-le în viaţa de zi cu zi. Dacă de la Mântuitorul avem cuvintele Sale dumnezeieşti şi porunci absolute (puţine, dar esenţiale), atât cât au notat sfinţii apostolii, de la Sfântul Apostol Pavel, avem sfaturi duhovniceşti, foarte importante, dar multe de ordin general, necesare unei Biserici în formare, de la Sfântul Ioan Gură de Aur avem, la modul cel mai sublim, detaliat şi atotcuprinzător, cuvinte şi sfaturi duhovniceşti pentru a progresa în virtute, curăţindu-ne de patimi, noi, creştini din orice categorie.
Cuvinte şi sfaturi pentru tineri, pentru bătrâni, pentru văduve, fecioare, dregători, demnitari, monahi, preoţi, episcopi, patriarhi, împăraţi, ş.a. Toate predicile şi scrierile sale urmăresc curăţirea de păcate (de boli sufleteşti) a păstoriţilor săi, luminarea lor, sporirea lor în credinţă şi creşterea lor în virtute. Ele acoperă toate laturile cunoaşterii şi trăirii teologiei pastorale şi catehetice din viaţa creştinului: cunoaşterea şi respectarea dogmelor, moralitatea desăvârşită, pastoraţia deplină, apologia credinţei, viaţa ca o liturghie. Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur sunt de o înţelepciune evanghelică şi filocalică desărşită, acestea vădind mintea şi gura sa dumnezeiască, dar, lucru de reţinut, care-i şi conferă unicitatea, curg dintr-o inimă care deborda, revărsându-se ca un fluviu de iubire şi bucurie.
10 teme propuse
În perioada Triodului (alcătuită din Postul Mare şi cele trei săptămâni pregătitoare), începută cu Duminica Vameşului şi a Fariseului, întindem masa ospăţului duhovnicesc, folosind bucate pentru înzdrăvenirea sufletului, din scrierile acestui mare Părinte. În fiecare seară în care se slujeşte, preoţii vor rosti la final din meditaţiile Sfântului Ioan Gură de Aur parcurgând, astfel, cele 10 teme propuse: Despre smerenie, trufie şi slavă deşartă; Despre credinţă; Despre nădejde; Despre dragoste; Despre nuntă şi căsătorie; Despre creşterea şi educarea copiilor; Despre pocăinţă şi spovedanie; Despre problema divorţului, păcatul desfânării şi consecinţele lui; Despre rugăciune; Despre milostenie.