Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit în Duminica dinaintea Nașterii Domnului Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală din București,
Cinstirea Sfântului Antonie cel Mare la biserica sa din centrul Capitalei
Credincioșii bucureșteni au sosit în număr mare miercuri, 17 ianuarie, la Biserica „Sfântul Anton”-Curtea Veche, Paraclis Patriarhal, pentru a-l cinsti cum se cuvine pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Pe tot parcursul anului, la acest sfânt, a cărui icoană făcătoare de minuni este adăpostită în lăcașul de închinare, nenumărate mulțimi de creștini aleargă pentru a cere ajutorul și binecuvântarea sa. În ziua prăznuirii sale, credincioșii i-au mulțumit cu evlavie, rugându-se la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Sărbătoarea sfântului ocrotitor al ctitoriei voievodale de la Curtea Veche din București a debutat în ajun cu tradiționala procesiune în cadrul căreia icoana făcătoare de minuni cu ferecătură de argint a Sfântului Antonie cel Mare și racla în care este așezat un fragment din moaștele Cuviosului au fost purtate de preoții de la Biserica Domnească până în Piața „Sfântul Anton” din Centrul Vechi, locul vechii biserici închinate sfântului, care a ars în incendiul din 1847. Ziua a continuat cu săvârșirea slujbei Vecerniei cu Litie.
În ziua prăznuirii întemeietorului monahismului creștin, ctitoria domnească a devenit o oază de liniștire duhovnicească în agitația zonei centrale a Capitalei. Credincioșii veniți în pelerinaj s-au așezat în liniște la rând pentru a se închina înaintea cinstitelor odoare ale Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, grabnic ajutător în încercările vieții, petrecând în rugăciune tot răstimpul așteptării lor. În lăcașul de cult, după slujba Utreniei și a Acatistului Cuviosului, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul. Din soborul de clerici care s-au rugat alături de ierarh au făcut parte: părintele Florin Busuioc, protopop al Protoieriei Sector 3 Capitală; părintele paroh Gheorghe Zaharia; părintele prof. dr. Constantin Pătuleanu; părintele lect. dr. Gheorghe Ispas; părintele Ciprian-Florin Apetrei; ierodiaconul Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal, precum și alți slujitori. Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, conduşi de arhid. protopsalt Mihail Bucă.
La momentul rânduit, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat, mai întâi, motivul pentru care la sărbătorile sfinților cuvioși este citit fragmentul din Evanghelia după Luca în care Mântuitorul rostește Fericirile: „Fericirile au fost rostite de Hristos în Galileea, în fața unei mari mulțimi de oameni, și sunt de fapt o replică veșnică, venită de la Însuși Fiul lui Dumnezeu, la Decalogul Legii Vechi. Asemănarea dintre ele constă în faptul că atât Legea, cât și Fericirile au același autor, pe Dumnezeu. Împreună sunt darul iubirii și purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. (...) Legea Veche a fost dată de Dumnezeu pentru a opri calea mereu descendentă a omului din pricina păcatului, a răului, pentru a opri povârnișul căderii noastre. Legea este ca un strigăt, o poruncă. Este ca și cum Dumnezeu ar spune: «Stai, oprește răul, păcatul, stricăciunea, moartea». De aceea, cele 10 porunci sunt un șir de opriri, de interdicții. Fericirile însă arată calea inversă, cea ascendentă. Ele pun începutul suișului spre viață, spre Împărăția lui Dumnezeu. Legea este un «nu» spus păcatului și răului distrugător. Fericirile sunt un «da» spus harului dumnezeiesc, ziditor. Așadar, Biserica a rânduit citirea Fericirilor la sărbătorile sfinților cuvioși pentru a ne dezvălui cum putem dobândi sfințenia fără de care nu putem intra în Împărăția lui Dumnezeu. Sfinții cuvioși, între care ca un luceafăr strălucește Cuviosul Antonie cel Mare, au trăit și au împlinit Fericirile în adâncul ființei lor pentru că L-au avut pe Dumnezeu în inima lor”.
Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul a remarcat, de asemenea, binecuvântarea concretă pe care sfântul prăznuit o revarsă asupra Bisericii Domnești și a închinătorilor ei prin prezența, de dată recentă, a sfintelor sale moaște în lăcașul de rugăciune: „Bucuria hramului acestei străvechi biserici a cetății Bucureștilor este sporită în ultimii ani, mai precis din 2017, de prezența cinstitelor moaște ale Sfântului Antonie cel Mare, care a binevoit să vină și să lucreze minuni în această biserică închinată lui. Prin grija și osteneala părintelui paroh Gheorghe Zaharia, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sfintele sale moaște au fost aduse aici din biserica unei abații catolice franceze, de lângă orașul Grenoble. Așadar, marele pustnic, «părintele monahilor» cum a fost numit Sfântul Antonie, a venit să locuiască în mijlocul cetății Bucureștilor, în Biserica Domnească de la Curtea Veche, unde este cinstită sfânta lui icoană făcătoare de minuni de aproape două veacuri. Sfântul Antonie cel Mare este poate cel mai popular sfânt ascet și socotit a fi începătorul vieții călugărești. Este considerat de tradiția creștină drept întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie cel Mare. Viața Sfântului Antonie cel Mare a fost scrisă prima dată de ucenicul său, Sfântul Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei, într-o lucrare care a rămas celebră prin bogăția și frumusețea conținutului său”. În încheiere, Preasfinția Sa a vorbit și despre bogatele daruri duhovnicești de care Sfântul Cuvios Antonie cel Mare s-a învrednicit pentru viața sa virtuoasă.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Gheorghe Zaharia i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Paisie Sinaitul pentru slujire și binecuvântare și le-a arătat tuturor celor prezenți că ajutorul Sfântului Antonie s-a manifestat în permanență față de credincioșii care trec pragul lăcașului de închinare și față de biserica însăși, care a trecut printr-un amplu proces de restaurare și înfrumusețare.