Columnă pentru nemurire la Tabla Buții

De peste 100 de ani (cu excepția perioadei comuniste), la cimitirul eroilor de la Tabla Buții (satul Slon, comuna Cerașu, județul Prahova) au loc, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, slujbe de pomenire, pelerinaje și impresionante manifestări militare, civile și religioase dedicate comemorării eroilor din Primul Război Mondial, care şi‑au dat viaţa aici, în crâncene lupte cu armatele germane şi austro‑ungare, pentru apărarea trecătorilor din munții Carpaţi.

Apărate de un zid format din brazi înalți, într‑o oază de pace, liniște și lumină, care contrastează cu tumultul luptelor purtate în august‑octombrie 1916 (al căror apogeu a fost între 15 și 28 octombrie și au opus Divizia a 6‑a a Armatei a II‑a române Diviziei germane 89), aici se găsesc mormintele soldaților români, dar și germani, care au pierit la poalele Vârfului lui Crai, precum și în pădurile și plaiurile din jur.

La fel ca în fiecare an, manifestările comemorative - religioase, militare și civile - la care au participat aproximativ 1.500 de oameni, s‑au desfășurat sub genericul „Columnă pentru nemurire”, fiind organizate de Primăria comunei prahovene Cerașu, atât la monumentul care amintește de jertfa militarilor Armatei României, cât și la cimitirul militar care adăpostește mormintele soldaților români și străini participanți la luptele pentru apărarea trecătorii de la Tabla Buții.

Sărbătorii din 6 august i‑a fost pus un început binecuvântat prin slujirea Sfintei Liturghii de un sobor de 11 preoți din Protopopiatul Vălenii de Munte, în frunte cu părintele protoiereu Mihail Peneș. Ulterior, pe platoul din fața cimitirului a fost săvârșită slujba de pomenire a eroilor neamului, după care au urmat alocuţiuni ale oficialităţilor locale şi judeţene, iar la final depuneri de coroane la monumentul eroilor.

Un cuvânt bun se cuvine a fi adresat autorităților locale, care au organizat în mod impecabil evenimentul respectiv, dar și militarilor din cadrul Bazei 2 Logistică Valahia, cărora li s‑a alăturat colonelul Liviu Vasilca, șef de stat major al Diviziei 2 Infanterie Getica.

De altfel, preoții și militarii au fost cei care au asigurat o atmosferă deopotrivă tonică și solemnă, aducând plusvaloare acestei sărbători de suflet - pomenirea Eroilor Neamului Românesc - pe care, în înțepciunea sa, Biserica Ortodoxă Română a rânduit‑o atât în ziua prăznuirii „Înălțării Domnului”, cât și în cea a „Schimbării la Față”, ambele fiind sărbători împărătești.

Nici nu se putea un semnal mai ferm și mai convingător de readucere în memoria colectivă a obligației morale de a‑i cinsti pe cei care au luptat pentru țară, limbă, neam, credință, glie și păstrarea obiceiurilor ancestrale sănătoase, moștenite și transmise mai departe din generație în generație, încă din zorii istoriei.

La acestea și la încă multe altele s‑a referit și părintele protoiereu Mihail Peneș, cel care, într‑un inspirat și documentat cuvânt de învățătură, a reușit să condenseze câteva secole de istorie. La final, părintele a adus jertfa unui gând de recunoștință „tuturor celor care și‑au părăsit casele și familiile, mergând la o luptă care s‑a finalizat, de cele mai multe ori, cu sacrificiul suprem: și‑au dat viața pentru țară și pentru ca noi să trăim astăzi liberi și demni...”, iar apoi a mulțumit celor prezenți „...pentru că astăzi ne‑am odihnit în rugăciune, în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii și, mai ales, pentru că ați înțeles fiecare că nu muzica dată la maximum, nu chiotele, nu bucuria dusă la extrem sunt esența venirii noastre aici, ci recunoștința prin împreună‑rugăciune smerită...”.