Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Toți oamenii sunt chemați la mântuire, dar nu toți răspund acestei chemări”

„Toți oamenii sunt chemați la mântuire, dar nu toți răspund acestei chemări”

Galerie foto (6) Galerie foto (6) Știri
Un articol de: Diac. Emilian Apostolescu - 14 Decembrie 2025

„Evanghelia de astăzi ne spune că Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la mântuire”, a afirmat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în deschiderea cuvântului de învățătură rostit, în Duminica a 28-a după Rusalii, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală.

Părintele Patriarh Daniel a vorbit mai întâi despre cele două mari teme teologice pe care pasajul evanghelic duminical (Luca 14, 16-24) le dezvoltă: „Evanghelia Duminicii a 28-a după Rusalii prezintă Pilda celor invitați la cină și a fost rânduită de Biserică spre a se citi în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Pilda celor chemați la cină are două înțelesuri majore. Primul se referă la istoria mântuirii neamului omenesc prin lucrarea Domnului Iisus Hristos ca Fiu și Slujitor al lui Dumnezeu, care cheamă la mântuire mai întâi poporul evreu și, apoi, pe toate popoarele. În al doilea rând, pilda se referă la viața fiecăruia dintre noi, mai precis la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm chemarea Lui, inventând diferite pretexte”.

Preafericirea Sa a ilustrat apoi identitatea „omului oarecare”, care i-a chemat pe mulți la cina sa, dar și a slujitorului prin care a adresat invitația: „Omul oarecare despre care se vorbește în Evanghelie este Însuși Dumnezeu, Cel cu multe nume și mai presus de orice nume, după cum învață Sfântul Dionisie Areopagitul. Dincolo de numele atribuite lui Dumnezeu în relația Sa activă cu lumea, El este mai presus de orice nume și de orice înțelegere omenească în privința ființei Sale, iar numele Lui de Tată al unui Fiu veșnic a fost descoperit oamenilor de Domnul Iisus Hristos, după cum El Însuși le spune ucenicilor Săi. Așadar, Dumnezeu Tatăl Cel veșnic îi cheamă la mântuire pe toți oamenii. La amurgul istoriei, la plinirea vremii, El Îl trimite în lume pe Fiul Său din ceruri ca să îi cheme pe toți oamenii la mântuire. În Sfânta Evanghelie de astăzi, cel care îi cheamă pe toți oamenii la cina stăpânului nu se numește fiu, ci numai slujitor, pentru a arăta că Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut om este, în primul rând, Slujitor al lui Dumnezeu, spre a ne învăța pe noi, oamenii, smerenia, ascultarea de Dumnezeu și slujirea Lui. Deja profeții Vechiului Testament au vorbit despre Mesia ca fiind ebed Iahve, «sluga Domnului», cum se arată în Cartea Prorocului Isaia (53, 11). Iar Domnul Iisus Hristos ne spune că Fiul Omului nu a venit în lume ca să I se slujească, ci ca El să slujească. Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul Iisus Hristos, îi cheamă pe toți oamenii la cina Tatălui ceresc, adică la comuniunea vieții veșnice”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre natura cinei la care toți suntem chemați prin glasul Fiului lui Dumnezeu: „La aproape toate popoarele, dar mai cu seamă în tradiția ebraică, cina este simbolul comuniunii, al bucuriei de a fi, a mânca și a bea împreună, de a se vedea și a vorbi față către față, de a se cunoaște și a se prețui reciproc. Potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei, cina din Evanghelia de astăzi semnifică tainic Împărăția lui Dumnezeu și Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie, instituită de Domnul Iisus Hristos în Sfânta și Marea Joi, seara, înainte de Pătimirile Sale, de moartea și de Învierea din morți, pe care această Cină de Taină le conține cu anticipație. Sfântul Chiril al Alexandriei amintește că mielul pascal era sacrificat înspre seară. De aceea, și Cina cea de Taină a avut loc seara, în Sfânta și Marea Joi. În pilda din Evanghelia de astăzi este vorba de invitarea la Cina cea de Taină care este și cina sau prânzul Împărăției cerurilor. Sfântul Chiril spune că Dumnezeu Tatăl oferă invitaților la cină prin Slujitorul Său, Iisus Hristos, iertarea păcatelor, curățirea de orice patimă, împărtășirea Duhului Sfânt, slăvita înfiere prin har și Împărăția cerurilor. Acestea sunt oferite celor care sunt invitați. Nu este un meniu de mâncăruri materiale, ci sunt daruri duhovnicești cu valoare veșnică. Este foarte important să reținem ce fel de cină este aceasta”.

De asemenea, Patriarhul României a explicat faptul că aceia care au refuzat chemarea la cină îi reprezintă pe fruntașii poporului iudeu, bunii cunoscători ai Legii lui Dumnezeu, motiv pentru care Domnul îi aduce în casa Sa pe toți cei dintre neamuri care aleg să răspundă pozitiv invitației Sale: „În pilda din Evanghelia de astăzi, cei dintâi care au fost chemați erau cei mai cunoscuți din popor, anume căpeteniile poporului evreu, fariseii și cărturarii. Ei sunt chemați cu prioritate deoarece cunosc mai bine Legea Domnului și lor li s-a încredințat de către Dumnezeu, prin proroci, planul de mântuire a lumii întregi prin lucrarea lui Mesia- Hristos. Evanghelia ne arată cum această elită a poporului evreu, care a fost chemată la cină de Domnul Iisus Hristos, refuză abil și politicos invitația, folosind diferite scuze care, la prima vedere, par credibile, dar în realitate acoperă o atitudine negativă, pentru că aceia invitați la cină sunt prea robiți de lucrurile materiale și nu gândesc duhovnicește. (...) Când a văzut stăpânul casei că oamenii pe care îi considera cunoscuți și prieteni ai săi au refuzat chemarea sa la cină, s-a mâniat, spune Evanghelia. Refuzul invitației era expresia libertății lor, dar hotărârea lor egoistă de a rămâne în afara comuniunii cu cel care cheamă la cină a produs stăpânului casei supărare sau mânie. Văzând refuzul fariseilor și cărturarilor, bunătatea Stăpânului milostiv s-a îndreptat spre mul­țimea oamenilor din popor, spre săraci și nepu­tincioși, orbi și șchiopi. Întrucât Dumnezeu «voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină» (1 Timotei 2, 4), toți oamenii sunt chemați la mântuire, dar nu toți răspund acestei chemări. De aceea, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că mulți sunt chemați, dar puțini aleși. Aleșii sunt cei care răspund chemării la mântuire. Aflând că mai sunt încă locuri în casă, stăpânul casei îl trimite pe slujitorul său să invite la cină o mulțime de oameni necunoscuți, aflați în piețele și ulițele cetății. Aceștia sunt neamurile păgâne care vor crede în Iisus Hristos și care sunt invitate, și ele, la cina Stăpânului care dorește mântuirea lor”.

În încheiere, Părintele Patriarh Daniel a amintit că și noi, în calitate de creștini, suntem ispitiți să refuzăm apropierea de Dumnezeu în baza unui stil de viață care nu mai lasă loc activităților duhovnicești: „Evanghelia de astăzi ne privește și pe noi, creștinii, întrucât și noi suntem uneori înclinați să refuzăm chemarea Domnului la Cina Sa. Și noi inventăm uneori scuze, spunând că nu mai găsim timp de rugăciune, pentru spovedanie și împărtă­șire, deoarece suntem robiți de prea multe griji ale zilei de azi și de mâine. Atât de mult suntem legați de cele materiale și de programe de activitate suprasolicitante, încât nu mai găsim timpul necesar pregătirii hranei duhov­nicești pentru suflet și pentru a înveșmânta sufletul în haina luminoasă a harului și a virtuților izvorâte din rugăciunea neîncetată a minții și a inimii”.