Evlavia izvorâtă din credinţă trebuie unită cu milostenia

În Duminica a 30-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale. Părintele Patriarh Daniel a reliefat faptul că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii, despre dregătorul bogat şi păzirea poruncilor (Luca 18, 18-27), ne arată în esenţă că milostenia este cale spre mântuire.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat motivul pentru care Biserica a rânduit ca în această perioadă a Postului Naşterii Domnului să fie citit în biserici pasajul evanghelic ce ne vorbeşte despre dregătorul bogat. „Pentru ca, în această perioadă a Postului Naşterii Domnului, să învăţăm cât de mare este patima lăcomiei de avere, care poate deveni un obstacol în calea mântuirii, şi cât de mare este milostenia, care devine cale spre mântuire. Evanghelia a fost rânduită de Biserică tocmai pentru a ne îndemna la milostenie, la ajutorarea săracilor şi a celor care se află în nevoi. În esenţă, Evanghelia ne spune că nu este suficient să fim evlavioşi şi cu o viaţă curată, ci, pe lângă evlavie izvorâtă din credinţă şi pe lângă viaţă curată în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, omul trebuie să fie şi milostiv, să fie asemenea lui Dumnezeu Cel milostiv”, a arătat Patriarhul României.

Preafericirea Sa a precizat apoi că dregătorul bogat l-a numit pe Iisus bun, şi nu înţelept, pentru că a voit să exprime prin aceasta că Mântuitorul Iisus Hristos nu este doar un Om care impresionează prin cuvintele Sale, ci El este bun şi prin faptele Sale. „Prin faptul că El a ridicat o mulţime de păcătoşi din starea lor de păcătoşenie şi a îndemnat la pocăinţă, dar mai ales prin faptul că a vindecat o mulţime de oameni bolnavi, de infirmi, de şchiopi, de orbi, El a arătat bunătatea Sa, iubirea Sa milostivă. În conştiinţa acestui dregător bogat, Iisus este un învăţător bun, nu doar unul înţelept. Această bunătate a lui Iisus se pare că l-a impresionat, l-a atras, l-a fascinat pe acest dregător bogat şi l-a determinat să vină la Iisus şi să-I adreseze această întrebare, care este cea mai serioasă întrebare a vieţii unui om: «Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?» (Luca 18, 18). Mântuitorul Iisus Hristos a apreciat la acest dregător căutarea sa. Întrebarea pe care el o pune este întrebarea rostului vieţii pe pământ. Tânărul din Evanghelia de astăzi simte în sufletul său că bunurile materiale pe care el le deţine nu sunt suficiente, nu pot mulţumi întru totul sufletul său care este dornic de viaţă veşnică şi de fericire veşnică (...). El era un om evlavios şi moral, era un om credincios şi sincer, corect. El a observat că a respectat, a împlinit poruncile Vechiului Testament”.

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a subliniat faptul că nu este suficientă doar păzirea poruncilor pentru ca omul să fie fericit şi mulţumit, ci foarte importantă este dărnicia sau milostenia arătată faţă de săraci. „Sfatul pe care i l-a dat Mântuitorul Iisus Hristos dregătorului bogat a fost greu de îndeplinit. L-a pus într-o situaţie foarte dificilă şi, de aceea, el s-a întristat. Nu a înţeles cum împărţirea averilor sale către săraci îi transformă bogăţiile sale pământeşti, materiale, în comori cereşti (...). Omul bogat şi prea mult ataşat de averile sale materiale, limitate şi trecătoare nu se poate schimba uşor, decât cu ajutorul harului dumnezeiesc. Convertirea şi împlinirea sfatului lui Iisus dat acestui dregător bogat, de a vinde averile sale, de a le împărţi săracilor şi de a-I urma Lui, nu se puteau realiza deodată, spontan, ci era nevoie de un timp de luptă cu sine însuşi. Mântuitorul Iisus Hristos, după ce vede că dregătorul s-a întristat, nu insistă să-l convingă, ci-l lasă în întristarea lui. De ce? Pentru ca el să se lupte singur cu sine însuşi şi, în mod liber, mai târziu, să ia decizia de a urma sau nu sfatul Mântuitorului. Tradiţia bisericească spune că acest dregător bogat, care a plecat întristat de la întâlnirea cu Iisus, a avut nevoie de un an şi mai bine de luptă cu el însuşi şi de rugăciune, până când a reuşit să renunţe la averi, să le vândă, să împartă banii săracilor şi să-I urmeze lui Hristos”, a evidenţiat Preafericirea Sa.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat faptul că în Evanghelia Duminicii a 30-a după Rusalii, Mântuitorul Iisus Hristos nu-l îndeamnă pe dregătorul bogat doar să-şi vândă averile şi să împartă banii săracilor, ci să Îi urmeze Lui. „Cu alte cuvinte, renunţi la ceva trecător din lumea aceasta, şi primeşti pe Cineva, pe Hristos Cel veşnic şi netrecător. Tradiţia spune că acest tânăr, după ce a vândut averile şi a împărţit banii săracilor, a devenit ucenic al lui Iisus, iar mai târziu a ajuns episcop în Asia Mică. Evanghelia se încheie cu această vedere profetică a Mântuitorului Iisus Hristos, că «cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu» (Luca 18, 27), cele ce sunt cu neputinţă la oameni pot deveni o realitate, când oamenii cer ajutorul lui Dumnezeu.

În concluzie, Evanghelia de astăzi ne îndeamnă la milostenie. O mulţime de oameni bogaţi, din diferite motive, ca urmare a căutării lor, ca urmare a unor situaţii dificile din viaţa lor, adesea şi-au schimbat viaţa, şi-au vândut averile şi apoi au zidit biserici, au zidit case pentru bolnavi, orfani, bătrâni sau copii şi, astfel, au transformat averile lor în comori cereşti. Pentru că omul nu ia din lumea aceasta nimic material cu el, dar fiecare om ia cu sine în sufletul său lumina faptelor milostive. Acestea sunt comorile sale: cuvântul bun şi fapta bună, toate izvorâte din iubire smerită şi milostivă”, a spus Preafericirea Sa.