Conferinţă pastoral-misionară la Palatul Patriarhiei

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei a avut loc ieri, 29 mai, Conferinţa pastoral-mi­sionară din primăvara acestui an, organizată sub titulatura „2017 - Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti”. Sesiunea de la Bucureşti, desfăşurată sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a reunit clericii din protopopiatele din Capitală şi din judeţul Ilfov, inclusiv preoţii de caritate, din învăţământ, de cimitir şi din cadrul MAI şi MApN.

Conferinţa pastoral-misionară de primăvară a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârşită în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis patriarhal, de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. În continuare, ierarhul a oficiat slujba Te Deum-ului.

Evenimentul de la Palatul Patriarhiei a fost deschis de Patriarhul României, care a rostit cuvântul intitulat „2017 - Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti”. În continuare, au conferenţiat: pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, care a prezentat prelegerea „Dimensiunea apofatică a icoanei ortodoxe”; lect. dr. Ştefan Berechet, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi membru în Comisia de pictură bisericească - Sectorul cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, care a vorbit despre „Teologia icoanei la Sfinţii Nichifor Mărturisitorul şi Teodor Studitul”; pr. dr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal la Sectorul cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române - Componenta Cultură, care a prezentat „Etape în evoluţia picturii ortodoxe româneşti”, şi pictor Alexandru Nicolau, membru în Comisia de pictură bisericească - Sectorul cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, care a expus tema „Icoana ortodoxă autentică şi imitaţiile ei” (prezentare în imagini).

Pr. prof. dr. Ştefan Buchiu a făcut referire la cele şapte aspecte ale icoanei ortodoxe: aspectul personalist, hristic, pnevmatic, haric sau energetic, eclesial, liturgic-doxologic şi eshatologic. „Toate aceste aspecte teologice ale icoanei ortodoxe, pe care le-am expus mai sus, converg în a demonstra dimensiunea ei apofatică, fiindcă taina icoanei nu poate fi înţeleasă, trăită sau experiată decât în mod personal-comunitar, duhovnicesc şi eclesial. Taina sfintelor icoane atrage şi cucereşte pe omul credincios, îi provoacă experienţe duhovniceşti profunde şi unice, îi certifică apartenenţa la plenitudinea Bisericii, îi sporeşte credinţa, nădejdea şi iubirea faţă de Hristos şi de întreaga Sfântă Treime, dar şi de Maica Domnului, de sfinţi şi de sfinţii îngeri. Prin aceasta, taina icoanei nu eclipsează dimensiunea ei didactică, dar nici cea didactică nu epuizează pe cea apofatică. Doar unind mereu cele două dimensiuni esenţiale ale icoanei ortodoxe, catafatică şi apofatică, o putem numi nu numai fereastră spre cer, ci şi uşa sau calea către Împărăţia cerurilor, icoana însoţind de-a lungul veacurilor şi confirmând cuvântul revelat al Sfintei Scripturi, învăţăturile Sfintei Tradiţii şi viaţa plină de har şi de adevăr a Bisericii Ortodoxe”, a evidenţiat pr. prof. dr. Ştefan Buchiu.

Lect. dr. Ştefan Berechet a prezentat modul în care Sfinţii Nichifor Mărturisitorul şi Teodor Studitul au apărat sfintele icoane şi au luptat împotriva ereziei iconoclaste, aceştia contribuind decisiv la respingerea dificilelor obiecții iconoclaste și implicit la cristalizarea deplină a teologiei ortodoxe a icoanei. „Răspunzând iconoclaștilor care pretindeau că cinstirea icoanelor este o inovație recentă în viața Bisericii, nefiind prescrisă nici în Sfânta Scriptură, nici în scrierile Sfinţilor Părinți, patriarhul Nichifor arată că acest cult face parte integrantă din Tradiția Bisericii încă de la începuturile ei, încât nu se poate concepe un ethos creștin aniconic. Cultul icoanelor poartă pecetea vechimii, aflându-şi originea în tradiţia apostolică şi patristică. El este contemporan cu propovăduirea evanghelică, căci simbolurile credinţei noastre ireproşabile... au fost o iniţiativă a Apostolilor pe care Părinţii şi-au pus şi ei pecetea. Rostul acestei iniţiative a fost acela de a perpetua, nu doar în scris (în Sfintele Evanghelii), ci şi în culori (în sfintele icoane) amintirea celor pe care le-a făptuit şi le-a pătimit pentru noi Hristos”, a precizat lect. dr. Ştefan Berechet.

Cel de-al treilea conferenţiar a fost pr. dr. Florin Şerbănescu, care a vorbit despre etape în evoluţia pic­turii ortodoxe româneşti şi a pre­zentat cele mai importante școli de pictură ortodoxă din întreg spațiul românesc de-a lungul seco­lelor Evului Mediu, subliniind trăsătura dominantă a acestora, „cea a păstrării în diferite forme de expresie a stilului bizantin și post­bizantin, în cadrul unor abordări din care se evidențiază și un remarcabil specific local, românesc”.

La final, pictorul Alexandru Nicolau a adus în atenţia participanţilor aspecte privind autenticitatea icoanelor ortodoxe bizantine, pe care le-a comparat cu diverse alunecări stilistice şi cu reprezentări cu temă religioasă, extrase din ecranizările vieții lui Iisus. Totodată, Alexandru Nicolau a vorbit despre sinergia care există între imnografia bisericească ortodoxă şi icoana bizantină. „Biserica are propriul său sistem de redare a evenimentelor, propria regie. Sunt mai mulți regizori, care, inspirați de același Duh, au rânduit desfășurarea liturgică și au izvodit textele, le-au împodobit cu cântarea și le-au ilustrat cu iconografia. Icoana vorbeşte lumii de azi despre o realitate în care ea (lumea) nu mai crede: Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să se îndumnezeiască. Ea arată ochilor noştri chipul lui Dumnezeu întrupat şi chipul omului făcut Dumnezeu”, a sub­liniat pictorul Alexandru Nicolau. Preoţii prezenţi la conferinţă au primit din partea Preafericirii Sale câte trei cărţi apărute la Editura „Cuvântul Vieţii” a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei: „Sfinţii Părinţi - despre libertate”, Colecţia „Sfinţii Părinţi pe înţelesul tuturor”; „Florilegiu patristic despre sfintele icoane” şi „Martiriul Sfântului Antim Ivireanul - o nouă lectură a surselor istoriei”.