De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Credinţa în Hristos este izvor de viaţă veşnică”
În Duminica a 2-a după Paşti, a Sfântului Apostol Toma, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit Sfânta Liturghie în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a spus că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Ioan 20, 19-31) ne arată că de fapt „credinţa în Hristos este izvor de viaţă veşnică”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat cinci învăţături esenţiale care se desprind din Evanghelia Duminicii a 2-a după Paşti: „În primul rând, Domnul Iisus Hristos Cel înviat a venit la ucenicii Săi trecând prin uşile încuiate, a stat în mijlocul lor şi le-a spus: Pace vouă! (Ioan 20, 19), arătându-le apoi mâinile şi coasta Sa, care au fost străpunse în timpul răstignirii Sale pe cruce. Iisus a venit la ei pentru a-i încredinţa de adevărul Învierii Sale. În al doilea rând, Hristos Cel înviat din morţi îi trimite pe ucenici să-L mărturisească la toate popoarele zicând: precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi (Ioan 20, 21). În al treilea rând, Hristos Cel înviat din morţi le dăruieşte ucenicilor Săi harul sau puterea de a ierta păcatele oamenilor, instituind astfel Sfânta Taină a Mărturisirii sau a Spovedaniei. Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos le împărtăşeşte acest har ucenicilor săi zicând: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute (Ioan 20, 22-23). În al patrulea rând, vedem că, întrucât Toma nu a fost la prima întâlnire cu ucenicii atunci când a venit Iisus, el a exprimat o îndoială, nu a crezut că Iisus a înviat până când nu s-a lămurit, până când nu a pus degetul său în semnul cuielor care au străpuns mâinile lui Iisus şi până nu a pus mâna sa în coasta Lui, care a fost străpunsă de lance. De aceea, Iisus Hristos a venit a opta zi din nou acolo unde se aflau împreună ucenicii Lui, dar de data aceasta fiind prezent și Toma. El a venit la ei în mod special pentru a-l încredinţa pe Toma de învierea Sa din morţi. În al cincilea rând, Hristos Cel înviat din morţi îi fericeşte pe cei care nu L-au văzut înviat, dar cred că El a înviat din morţi. Sfârşitul Evangheliei de astăzi ne arată că, de fapt, credinţa este o legătură vie a credincioşilor cu Hristos Cel înviat din morţi”, a arătat Preafericirea Sa.
Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că Sfântul Apostol Toma, fiind vindecat de îndoială, a mărturisit dumnezeirea lui Hristos. „În tradiţia iudaică, Dumnezeu este nevăzut, necuprins şi neapropiat, adică inaccesibil. Sfântul Apostol Toma, după ce a atins trupul unui Om, a mărturisit dumnezeirea Lui. A atins un trup limitat şi a mărturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat. A atins un trup omenesc şi a mărturisit prezenţa dumnezeirii în acest trup al lui Hristos înviat din morţi. Prin aceasta vedem că, aşa după cum Sfântul Evanghelist Ioan, stând cu capul pe pieptul Mântuitorului la Cina cea de Taină, a mărturisit mai târziu că Dumnezeu este Iubire, acum, Sfântul Apostol Toma cel vindecat de îndoială, de şovăială în a crede, Îl mărturiseşte pe Iisus, nu doar ca fiind Cel înviat din morţi, ci fiind Domn şi Dumnezeu (Ioan 20, 28) (...). Mântuitorul Iisus Hristos vrea să-l aducă pe Toma la aceeaşi vrednicie şi la aceeaşi bucurie împreună cu toţi ceilalţi ucenici care au crezut în El. Harul iubirii milostive a lui Hristos este foarte cuprinzător: El nu exclude, El ajută pe omul care are îndoieli să se întărească în credinţă şi să-L mărturisească pe Hristos”, a spus Preafericirea Sa.
În continuare, Patriarhul României a explicat semnificaţia cuvintelor Mântuitorului adresate Sfântului Apostol Toma: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut (Ioan 20, 29). „Hristos fericeşte pe cei care nu L-au văzut pe El înviat, dar au crezut ceea ce au spus ucenicii Săi, care au fost martorii Învierii Sale. Această fericire este fericirea credinţei. Prin aceasta vedem că, de fapt, credinţa este o virtute, este un dar al lui Dumnezeu, pe care omul este chemat să-l cultive. Credinţa este un mod de cunoaştere a prezenţei lui Dumnezeu în creaţie, dar mai ales a prezenţei şi lucrării Lui în Biserică, este un mod de cunoaştere mai presus de simţurile trupeşti, mai presus de atingerea cu mâinile a trupului lui Hristos. Această cunoaştere prin credinţă este superioară cunoaşterii materiale, în sensul că prin credinţă putem cunoaşte cele nevăzute, nelimitate şi netrecătoare (...). Prin credinţă noi cunoaştem realităţile eterne, cereşti, imateriale şi veşnice. Credinţa este capacitatea omului de a simţi şi de a vedea cu ochii sufletului ceea ce nu se vede cu ochii trupului”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.
La final, Preafericirea Sa a arătat modul în care noi primim în Biserică darul vederii şi al simţirii duhovniceşti a lui Hristos: „Mai întâi, ascultăm Evanghelia lui Hristos, ascultăm ce ni se spune în Evanghelie despre Hristos. Apoi, ca răspuns la ceea ce am auzit în Evanghelie, mărturisim Crezul, care este o formă condensată a credinţei ortodoxe. În Crez mărturisim că Hristos Cel răstignit a înviat a treia zi şi că noi aşteptăm învierea morţilor şi viaţa veacurilor. Numai după ce am mărturisit Crezul urmează împărtăşirea prin Euharistie cu Hristos”.
Părintele Patriarh Daniel i-a îndemnat pe credincioşi să se roage Mântuitorului Iisus Hristos ca să-i întărească în credinţă, aşa cum l-a întărit pe ucenicul Său Toma, „să ne dăruiască pacea şi bucuria Sa, mai ales în aceste vremuri de mare tulburare. Să cerem pacea lui Hristos ca El să vină la noi prin uşile sufletelor încuiate uneori de îndoială, de frică prea mare, de spaimă şi de panică şi să le deschidă, să ne dăruiască pacea Sa binecuvântată şi sfântă. Să-I cerem să ne dăruiască bucuria Sa în mijlocul multor întristări. Oamenii au nevoie de bucurie, de întărire, de aceea, noi, ca vestitori ai Învierii lui Hristos, trebuie să transmitem bucurie în jurul nostru prin cuvinte frumoase, prin faptele iubirii milostive, prin ajutorarea celor singuri, bolnavi, bătrâni şi îndoliaţi. Făcând toate acestea, arătăm că şi noi suntem ca şi Apostolii lui Hristos, vestitori ai Învierii Sale şi ai bucuriei Sale”, a îndemnat Preafericirea Sa.