Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Cuvânt din amvon: Frumuseţea creştinismului în legătura siriano-palestiniană

Cuvânt din amvon: Frumuseţea creştinismului în legătura siriano-palestiniană

Data: 19 Iunie 2011

Creştinismul răsăritean a constituit un pilon puternic în teologia Sfintei noastre Biserici. Cu rădăcini adânc înfipte în pământul pe care Mântuitorul Hristos a crescut şi a propovăduit, acest fascinant areal a urmat de-a lungul timpului un parcurs cu suişuri şi coborâşuri, peste toate păstrând cu sfinţenie autenticitatea unei teologii izvorâte din cele mai profunde trăiri şi experienţe mistice.

În cazul creştinismului palestinian, legătura cu iudaismul se poate observa foarte bine în parcursul istoric al Bisericii din Ierusalim. Sădită chiar pe locul în care Mântuitorul a spălat cu Scumpul Său Sânge păcatele întregii lumi, Noul Sion se zideşte pe temeliile Legii Vechi, aşa cum vestise Domnul în timpul activităţii Sale de propovăduire: "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc" (Matei 5, 17). Analizând această perioadă, teologul Jaroslav Pelikan spune: "Primii creştini au fost evrei şi în noua lor credinţă au găsit o continuitate cu cea veche. Şi-au amintit că Însuşi Domnul a spus că nu a venit să strice Legea şi proorocii, ci să le împlinească; şi era inutil ca ereticii să nege acest fapt." (Jaroslav Pelikan, "Tradiţia Creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei. Naşterea tradiţiei universale" - 100-600, vol. I, Traducere de Silvia Palade, Ed. Polirom, Bucureşti, 2004, p. 36). Treptat, comunitatea iudeo-creştină a Bisericii din Ierusalim începe să se organizeze: punerea laolaltă a bunurilor, rugăciunile făcute în comun, frângerea pâinii, prezenţa zilnică la templu, toate laolaltă le transformă existenţa, canalizându-i mai mult în direcţia preceptelor Legii celei noi. Ei lasă totul, primesc botezul "în numele lui Iisus Hristos" şi intră în comuniunea sfinţilor.

Legătura dintre sirieni şi palestinieni capătă contur în decursul timpului, dezvoltându-se împreună, influenţându-se reciproc şi convergând către promovarea unei hristologii mistice, întărită şi înfrumuseţată în poezie şi imnuri. (Diac. Ioniţă Apostolache)