Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Cuvântul parohului: La Brodina de Sus, cu amintirea lui Ştefan cel Mare

Cuvântul parohului: La Brodina de Sus, cu amintirea lui Ştefan cel Mare

Un articol de: Ioanbogdan Dumitriu - 06 August 2009

Pe valea Sucevei, în căutarea curioasă a drumeţului de frumuseţi, aer curat şi linişte tulburată de ciripitul păsărilor, se va găsi, smerită şi discretă, aşezarea încărcată de istorie şi amintire a marelui Ştefan cel Sfânt, care cu siguranţă a fost cunoscută şi cutreierată de viteazul voievod - Brodina de Sus. Dacă parcurgi drumul de la Brodina spre Brodina de Sus, găseşti locurile aproape neschimbate de sute de ani în ceea ce priveşte pădurea, drumurile şi dealurile şi, dacă îţi continui drumul, vei ajunge la Izvoarele Sucevei, unde vei vedea cum trebuie să arate apa încă ferită de poluare. Demult, oamenii acestor locuri nu s-au preocupat absolut deloc de publicitate, grija lor exclusivă fiind să supravieţuiască în calea tătarilor şi a tâlharilor şi cred că de aceea ne-au rămas atât de puţine informaţii istorice, şi acestea - neajutorate în calea necruţătoare a preocupări-lor de astăzi..., a ignorării cvasitotale a trecutului şi a valorilor perene naţionale. Tot mai rar găseşti bătrâni care să mai vorbească despre trecătoarea Pohonis, unde huţulii le-au făcut de petrecanie tătarilor care îi invadau în răstimpuri, sau despre Caluharica, unde călugării de la Putna au primit de la marele lor voievod un munte unde şi-au clădit un schit, ca să se roage, şi o stâna, unde să facă brânză sărată pentru vajnica oaste creştină.

În aceste locuri binecuvântate, oamenii încă poartă în sufletul lor iubirea arzătoare şi statornică şi faţă de pădurile de molid care le asigură existenţa, dar şi pentru credinţa care le fericeşte sufletele şi îi păstrează întregi, aşa cum i-a creat Dumnezeu; aşa se face că o parohie cu 160 de case are nouă lăcaşuri de închinare; aproape în fiecare cătun aşezat la înălţime, după ce mai întâi şi-au edificat o biserică minunată în centrul satului şi al parohiei, locuitorii s-au gândit că musai le trebuie şi aproape de casele lor câte o bisericuţă, ca să le aducă aminte mereu de Dumnezeu.

După ce anul trecut s-au desfătat duhovniceşte cu sfinţirea capelei din cătunul Cununa şi cu Liturghia, oficiate de Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, luni 13 iulie brodinenii au primit de la Bunul Dumnezeu o nouă bucurie şi mângâiere a sufletului, avându-l din nou pe Înalt Preasfinţia Sa, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi, în mijlocul lor, spre a se bucura de sfinţirea capelei din cătunul Buc - altă minunăţie a credinţei şi a gustului artistic al huţulilor.

Tot aşa pe cât de frumos le-a vorbit Înalt Preasfinţia Sa în predica adresată, au fost şi vremea şi dealurile înflorite din jurul bisericii, şi cei cărora le-a fost dat să participe la acest eveniment nu vor putea uita uşor experienţa sufletească dăruită de Duhul în viaţa lor.

Nu se poate să nu mulţumim şi pe această cale Arhipăstorului nostru, precum şi părintelui protopop Nicolaie Vîrtea, părinţilor din parohiile învecinate, domnului primar Mihail Mechno şi tuturor donatorilor şi colaboratorilor, cărora le cerem iertare că nu-i putem menţiona din cauza mulţimii de nume, însă avem nădejdea că sunt scrişi cu toţii în Cartea Vieţii.