De la suferinţa Crucii la speranţa Învierii

▲ Cuvântul Pastoral al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, clerului şi credincioşilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, în Duminica Sfintei Cruci, a III-a din Postul Mare (22 martie 2009) ▲

Preasfinţite Părinte Episcop, Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi,

Ca urmare a celor relatate plenului Sfântului Sinod, în data de 26 februarie 2009, de către Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, cu privire la situaţia românilor din Italia, şi urmare solicitării unui Cuvânt Pastoral din partea Noastră, care să manifeste comuniunea întregii Biserici Ortodoxe Române cu fiii ei aflaţi în Italia, am hotărât să vă trimitem un Cuvânt Pastoral, în această Duminică a Sfintei Cruci, a treia din Postul Mare, al Sfintelor Paşti. Duminica Sfintei Cruci se află la jumătatea ostenelilor şi nevoinţelor Postului celui Mare ca un „semn“ al suferinţei lui Hristos şi, în acelaşi timp, al biruinţei Lui asupra slăbiciunilor omeneşti şi mai ales asupra răutăţii păcatului. De aceea, privind spre Crucea lui Hristos care ni se înfăţişează în biserică, la această sărbătoare, ne închinăm înaintea ei cântând: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim“. Astfel, Crucea este, pentru noi, nu numai pomenire a suferinţelor şi a morţii Mântuitorului Hristos, ci şi semn al biruinţei şi al slavei Învierii lui Hristos, pe care duminica de azi tocmai o anticipează, sau o prefigurează. Astăzi suntem invitaţi să contemplăm de pe culmile Golgotei zările luminoase ale Învierii. Să pătrundem taina Crucii care poartă ascunsă în ea lumina şi bucuria Învierii, „că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea“.

Să ne rugăm şi noi pentru cei ce ne urăsc

Legătura dintre suferinţa Crucii şi slava Învierii se vede şi în timpul arătării Evangheliei în cadrul Sfintei Liturghii, care simbolizează ieşirea Domnului Hristos la propovăduire, când cântăm: „Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî, şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea“ (Matei, 5, 11). Astfel, prigoana şi suferinţa pe nedrept se transfigurează prin patima, moartea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care duminica de astăzi tocmai ni-L înfăţişează ca fiind plin de iubire smerită şi bunătate statornică, întrucât nu răspunde la rău cu rău, nici la ură cu ură. Considerăm că, în această Duminică a Sfintei Cruci, putem şi noi înţelege mai bine suferinţa cauzată de calomnierea şi învinuirea tuturor românilor din Italia pentru unele fapte rele comise numai de către unii dintre conaţionalii noştri. Deci, vedem cum uneori gândirea pătimaşă şi nedreaptă confundă fără discernământ partea cu întregul şi pe cei vinovaţi cu cei nevinovaţi. În această situaţie, însă, ne ajută mult rugăciunile sfinţilor martiri şi mărturisitori, care văd răbdarea şi tăria creştinilor români din Italia în faţa acuzaţiilor generale îndreptate împotriva lor. De asemenea, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul ne vine în sprijin în această perioadă a postului, învăţându-ne să cerem: „Doamne, Împărate, dăruieşte-mi să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu“. Numai având în suflet această lumină a Crucii şi Învierii lui Hristos putem birui suferinţa de azi cu speranţa de mâine. Astfel, creştinul care trece prin încercări nu se descurajează, ci iese din ele chiar mai întărit, ca să poată ajuta şi pe cei mai slabi decât el sau mai lipsiţi de ajutor. Aşa cum ne învaţă Domnul nostru Iisus Hristos, Care Se ruga pentru cei ce Îl prigoneau şi Îl batjocoreau, să ne rugăm şi noi pentru cei ce ne urăsc şi ne vorbesc de rău, ca Dumnezeu să-i îmblânzească şi să-i facă mai prietenoşi. Iar pe românii creştini ortodocşi care au comis fapte grave îi îndemnăm părinteşte să se pocăiască şi să nu mai săvârşească fapte rele.

Fraţi români din Italia,

Privind la necazurile pe care le înduraţi în aceste vremuri în Italia, Biserica Mamă din România preţuieşte mărturia creştinească şi românească pe care o daţi prin felul în care vă apăraţi demnitatea, atât pe plan personal, cât şi la nivel parohial şi eparhial. Cele peste 20.000 de semnături pe care le-aţi adunat până acum şi pe care le-aţi depus la curiile catolice care vă pun la dispoziţie biserica în care vă rugaţi, precum şi la autorităţile locale, provinciale şi regionale, sunt, şi ele, o mărturie în această privinţă. Nu putem trece cu vederea ecoul deosebit pe care scrisoarea „Cara Italia“ (Dragă Italia) l-a avut atât în opinia publică şi în presa din Italia, cât şi în cea din România. De aceea, vă îndemnăm şi Noi la o mobilizare mai eficientă, în vederea adunării unui număr cât mai mare de semnături care să grăiască de la sine cu privire la numărul românilor creştini ortodocşi, harnici şi cinstiţi, paşnici şi prietenoşi de pe teritoriul Italiei. Vă încredinţăm că întreaga noastră Biserică, adică Sfântul Sinod, parohiile dragi din care proveniţi, sfintele mănăstiri din România şi românii de pretutindeni vă poartă pe toţi în rugăciune, vă preţuiesc şi sufleteşte sunt alături de Dumneavoastră. În mod deosebit, adresăm cuvânt de preţuire tuturor femeilor, fiice ale Bisericii noastre, care, uneori cu preţul neglijării propriilor familii şi propriilor părinţi din România, îngrijesc cu smerenie şi abnegaţie copiii şi bătrânii familiilor italiene, suferind uneori neajunsuri majore şi chiar umiliri. Rugăm pe Milostivul Dumnezeu să le ajute şi să le ocrotească dimpreună cu toţi cei ce lucrează în Italia dând dovadă de cinste şi hărnicie, de demnitate şi bunătate. De asemenea, ne îndreptăm gândul către toţi cei care, cu preţul sudorii lor, împlinesc cele mai grele munci şi care, adesea, se văd exploataţi primind salarii foarte mici, iar uneori chiar rămân neplătiţi pentru munca lor. Îi încredinţăm pe toţi de preţuirea noastră şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să le facă dreptate, să le dăruiască sănătate şi mult ajutor, ca să poată trece prin aceste încercări grele pentru ei şi pentru familiile lor.

Rugăciune pentru unitatea familiilor

Biserica Ortodoxă Română, Mama Spirituală a poporului român, cum o numea marele Mihai Eminescu, îi pomeneşte mereu în rugăciunile sale şi pe cei aflaţi în suferinţă, în spitale şi în azile, dorindu-le grabnică însănătoşire şi bucuria de a fi cât mai curând împreună cu cei dragi ai lor. Totodată, ne gândim la familiile care, din sărăcie materială sau din alte motive, se află separate, fie prin plecarea la muncă în Italia a unuia dintre părinţi, fie prin plecarea ambilor părinţi, lăsând copiii în grija bunicilor şi a rudelor din România sau, uneori, în grija nimănui. Rugăm pe Dumnezeu să îi ajute pe cei aflaţi în această situaţie să-şi revadă familia reunită cât mai curând cu putinţă. În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca, în fiecare an, prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august) să fie celebrată ca Duminica Migranţilor români, prin rugăciuni şi convorbiri frăţeşti cu migranţii care petrec concediul în România. Cuvânt de aleasă recunoştinţă aducem Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, tuturor preoţilor şi diaconilor noştri din Italia şi tuturor românilor şi italienilor care preţuiesc şi ajută acum pe românii din această ţară. În încheiere, rugăm pe Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă dăruiască un timp de post duhovnicesc binecuvântat şi să vă bucuraţi de lumina şi pacea Sfintelor Paşti. Fie ca şederea şi activitatea Dumneavoastră în Italia să se împlinească în pace şi sănătate, în bună înţelegere cu cei din jur şi în apărarea bunului nume de creştin şi de român.

Cu aleasă preţuire, părinteşti binecuvântări şi rugăciune către Dumnezeu,

† DANIEL,

Patriarhul României,

Preşedintele Sfântului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române

* Intertitlurile aparţin redacţiei