Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci la Catedrala Patriarhală

Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie în Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, 21 septembrie, la Catedrala Patriarhală din București. Preasfinția Sa a rostit, la momentul rânduit, un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit sensurile duhovnicești ale pasajului biblic care înfățișează libertatea omului de a lua Crucea și a‑I urma Fiului lui Dumnezeu (Marcu 8, 34‑38; 9, 1).

Preasfinția Sa a subliniat, în cuvântul rostit credincioșilor prezenți, cele trei etape sau căi ale omului, în vederea urmării drumului mântuitor către Fiul lui Dumnezeu prin asumarea Crucii. „Cuvintele Evangheliei de astăzi ne arată că această cale, la care ne cheamă Domnul, are trei momente esențiale: lepădarea de sine, luarea crucii și pierderea vieții pentru Hristos și Evanghelia Sa. A te lepăda de sine înseamnă a renunța la egoismul firii noastre omenești căzute, a renunța la mândrie și autosuficiență, pentru a primi și a împlini voia lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune: «Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine» (Galateni 2, 20). Aceasta este adevărata libertate, nu aceea de a face voia noastră, ci de a trăi în armonie cu voia lui Dumnezeu. Preceptele lumii de azi ne spun mereu: «Trăiește pentru tine, fericirea ta contează înainte de toate, afirmă‑te cu orice preț», dar Evanghelia ne arată contrariul, nu egocentrismul aduce fericirea, ci comuniunea, jertfa și capacitatea de a‑l pune pe celălalt mai presus de mine însumi. Hristos ne arată alt drum: «Căci cine va voi să‑și scape viața, o va pierde, iar cine o va pierde pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui» (Marcu 8, 35). Ce înseamnă a pierde sau a câștiga viața? Viața aceasta este trecătoare, se sfârșește. Oricâte am aduna: averi, putere, faimă, nimic nu ne poate opri îmbătrânirea și moartea. A‑ți pierde viața nu înseamnă a o risipi fără rost, ci a o încredința lui Dumnezeu. Viața nu este o posesie a noastră, ci este un dar primit. Nu ne‑am dat noi singuri viața, ci am primit‑o de la Dumnezeu Creatorul. O putem câștiga cu adevărat numai atunci când o trăim ca pe un dar și cu responsabilitate, nu ca proprietate absolută. Adevărata pierdere este să trăiești doar pentru tine și să ajungi la final fără sufletul mântuit”, a spus Preasfinția Sa.

În continuare, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a explicat ce înseamnă puterea de asumare a Crucii, ce înseamnă a ne lua crucea. „Crucea nu este căutarea suferinței, ci asumarea iubirii Fiului lui Dumnezeu. Hristos nu ne cheamă să iubim suferința în sine, ci să iubim pe Dumnezeu și pe semenii noștri cu adevărat. Învățătura creștină nu caută suferința ca mijloc de mântuire, ci caută iubirea. În acest sens, crucea asumată devine semnul iubirii și al dăruirii totale. A purta crucea pe urmele lui Hristos înseamnă a ne asemăna cu El în oferirea celei mai mari dovezi de iubire”.

La sfârșit, ierarhul a îndemnat credincioșii la puterea curajului mărturisirii cuvântului ziditor al Mântuitorului Iisus Hristos, într‑o lume modernă și puternic tehnologizată: „Poate părea ciudat că, într‑o societate care se laudă cu progresul tehnologic și cu libertatea absolută, Biserica vorbește tot despre cruce și, totuși, nimic nu este mai actual. Pentru că, deși avem atâtea facilități și comodități, omul modern este mult mai singur și mai însetat de sens ca oricând. Crucea lui Hristos ne arată că sensul vieții nu stă în «a câștiga lumea întreagă», ci în a nu pierde sufletul. Evanghelia de azi ne cheamă să nu ne rușinăm de Hristos și de cuvintele Sale. Într‑o lume care adesea ironizează credința, noi suntem chemați la curajul mărturisirii. Pentru că la sfârșit nu contează cât am adunat, ce poziții sociale am avut sau câte aplauze am primit, ci dacă ne‑am păstrat sufletul curat și am rămas cu Hristos”, a spus ierarhul.