„Dumnezeu schimbă exilul în binecuvântare”

În Duminica după Nașterea Domnului, 29 decembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în mijlocul pelerinilor și al obștii monahale de la ­Mănăstirea „Sfânta Maria”-Urlați din județul Prahova. La finalul Sfintei Liturghii săvârșite în biserica așezământului monahal, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat înțelesurile duhovnicești ale Evangheliei duminicale care vorbește despre fuga în Egipt a Pruncului Iisus (Matei 2, 13-23).

La începutul cuvântului său, Patriarhul României a explicat că textul evanghelic al acestei zile ilustrează reacțiile contrastante ale celor din timpul când S-a născut Mântuitorul lumii: „Evanghelia acestei duminici ne arată că Dumnezeu schimbă exilul în binecuvântare. Ea ne vorbește în mod deosebit despre fuga în Egipt și despre faptul că Irod cel Mare a poruncit să fie uciși toți copiii de până la 2 ani din Betleem și împrejurimi. Această Evanghelie ne arată lumea în care S-a născut Pruncul Iisus: pe de o parte, îngerii din ceruri s-au bucurat împreună cu păstorii și cu magii de Nașterea Mântuitorului lumii; pe de altă parte, Irod, regele Iudeii, a fost plin de tulburare și de mânie când a auzit că S-a născut un Rege sau un Împărat nou pe teritoriul regatului său. De aceea, el a dorit să Îl ucidă pe Pruncul Iisus și, negăsindu-L, a poruncit să fie uciși 14.000 de copii din Betleem și împrejurimi”.

Preafericirea Sa a arătat în continuare că binecuvântarea adusă de prezența în Egipt a Fiului lui Dumnezeu întrupat a preschimbat acest ținut antic vestit pentru idolatria păgână veche de milenii întregi.

„Această Evanghelie ne arată că Mântuitorul Hristos este un Om care cunoaște suferința încă de la început. Prunc fiind, trebuie să meargă într-o țară străină, în exil, în Egipt. Egiptul era considerat un loc al înstrăinării, al idolatriei. Evreii au fost duși în robie în Egipt și, de aceea, în mentalul colectiv evreiesc, Egiptul era un pământ plin de credință păgână și o putere asupritoare. Iată că de această dată Egiptul a devenit un loc de refugiu pentru Pruncul Iisus. Prin prezența Sa acolo, Pruncul Iisus a binecuvântat Egiptul. De aceea, mai târziu aici a înflorit creștinismul adus de Sfântul Apostol Marcu și au apărut primele comunități de monahi în frunte cu Sfântul Antonie cel Mare. Începând cu secolul al 4-lea, Egiptul a înflorit și numărul călugărilor a crescut foarte mult. Prin binecuvântarea pe care Pruncul Iisus a dat-o Egiptului, mai târziu, în locul idolatriei păgâne s-a manifestat credința în Iisus Hristos. Prin exilul Său, prin faptul că a fost pribeag în Egipt, fiind astfel protejat de Irod, Domnul a transformat un rău într-o binecuvântare. După moartea lui Irod Idumeul, regele iudeilor, îngerul a poruncit în vis Dreptului Iosif să îi ia pe Fecioara Maria și pe Pruncul Iisus și să se întoarcă în Țara Sfântă. În Iudeea, însă, în locul lui Irod era rege Arhelau, și el un om destul de crud. Ca atare, îngerul le-a poruncit să meargă în Galileea. Vedem cum Dumnezeu, prin îngerul Său, îi ocrotește pe Pruncul Iisus, pe Maica Domnului și pe Dreptul Iosif, astfel încât răutatea lui Irod să nu poată să strice planul lui ­Dumnezeu de mântuire a lumii”, a spus ­Patriarhul României. 

Totodată, Părintele Patriarh Daniel a schițat un portret al tiranului care a căutat să Îl ucidă din pruncie pe adevăratul Împărat al lui Israel: „Irod Idumeul a fost rege în Țara Sfântă între anii 37 î. Hr. și 4 d. Hr. A domnit 41 de ani și a fost un rege foarte crud. De teama unui complot împotriva sa, și-a ucis soția și pe trei dintre fiii săi: Alexandru, Aristobul și Antipater. Înainte de moartea sa, regatul a fost împărțit de el celorlalți fii ai săi: Arhelau a primit Iudeea și Samaria, Irod Antipa a primit Galileea și Pereea, iar Filip, nord-estul Mării Tiberiadei. Pentru a fi sigur că Îl ucide pe Pruncul Iisus, Irod a dat ordin să fie omorâți toți copiii de 2 ani și mai jos, crezând că astfel între ei se va afla și El. După aceea, plin de cruzime, el și-a ucis membrii propriei sale familii de teama de a nu fi victima unui complot de răsturnare a lui de la conducere. Împăratul de la Roma, văzând cruzimea acestui rege, a zis că în familia lui Irod Idumeul e mai bine să fii porc decât om, pentru că evreii nu consumau carne de porc, astfel că aceste animale erau mai în siguranță decât membrii familiei sale”.

Preafericirea Sa a arătat, de asemenea, cum cele mai adânci năzuințe ale regilor antici ai Egiptului s-au împlinit numai după venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu și după răspândirea închinării Sale.
„Pe timpuri, în Egipt, faraonii sau regii își făceau morminte sub forma piramidelor, fiind înmormântați în ele după moarte. Piramidele erau construcții imense, cu vârful ascuțit, îndreptat spre cer. Regii Egiptului se considerau a fi dumnezei, însă constatau totuși că sunt muritori. Aceste piramide exprimau dorința lor de nemurire, de a avea viață veșnică. Ca atare, trupurile lor erau îmbălsămate pentru a nu putrezi, iar ei aveau tot timpul preocuparea de a trăi veșnic, însă ea a fost lipsită de succes. Când, însă, Egiptul a primit credința în Iisus Hristos Cel răstignit și înviat din morți, miile de monahi din Egipt au descoperit nemurirea prin credința în Înviere și prin Sfânta Euharistie, care se dăruiește spre iertarea păcatelor și spre viață veșnică. Iată cum prin rugăciunea inimii, prin credința puternică în Hristos și prin împărtășirea cu El, monahii au ajuns să aibă încă din această viață arvuna vieții veșnice, potrivit făgăduinței Mântuitorului: «Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (Ioan 6, 53)”, a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. 

În încheiere, Patriarhul României a oferit obștii monahale tămâie naturală de Oman și cărți de slujbă, iar credincioșilor prezenți, câte un exemplar al Pastoralei de Crăciun. În semn de prețuire și recunoștință pentru purtarea de grijă permanentă, părintele arhimandrit Petru Ungureanu, starețul mănăstirii, i-a dăruit Preafericirii Sale un frumos coș cu flori.