Efortul salvamontiștilor din Bușteni apreciat de Patriarhul României

Duminică, 18 ianuarie 2026, după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea Caraiman din localitatea prahoveană Bușteni s‑a desfășurat un moment festiv. Membrii Serviciului Salvamont Bușteni au fost distinși prin acordarea Diplomei Anului Centenar al Patriarhiei Române, cu medalie, în semn de apreciere din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru efortul permanent și pentru dăruirea și responsabilitatea arătate în misiunea lor de salvare a turiștilor aflați în situații de vicisitudine în Masivul Bucegi.

Părintele arhimandrit David Petrovici, starețul Mănăstirii Caraiman și exarh de zonă, le‑a înmânat distincțiile și i‑a felicitat pe salvamontiștii din Bușteni pentru activitatea desfășurată, transmițându‑le, din partea Patriarhului României, binecuvântarea și aprecierea pentru efortul depus în slujba cetățenilor și turiștilor aflați în dificultate pe traseele montane din această zonă.

„Munții Bucegi, binecuvântați de Dumnezeu cu o frumusețe aparte, sunt adesea și locuri ale încercării, ale riscurilor și responsabilității. Acolo unde pericolul pândește, unde vremea și relieful devin potrivnice, dumneavoastră, salvamontiștii, sunteți prezenți neobosit, veghetori ai vieții omenești, răspunzând chemării celui aflat în primejdie, indiferent de vreme, de oră sau de dificultatea intervenției. Misiunea salvamontistului nu este doar una tehnică, ci profund umană și morală. Ea presupune dăruire, veghe permanentă și asumarea riscului pentru binele celuilalt. Biserica Ortodoxă Română prețuiește și binecuvântează această slujire a vieții, iar distincțiile pe care le oferim astăzi, din partea Preafericitului Părinte Patriarh, nu sunt doar o recunoaștere oficială, ci și o rugăciune încredințată lui Dumnezeu ca să vă ocrotească în toate misiunile, să vă întărească trupul și sufletul și să dăruiască pace în familiile dumneavoastră”, a spus părintele stareț.

La rândul său, părintele protosinghel Diodor Șchiopu, egumenul Schitului „Sfânta Ana”‑Cota 1400 din Sinaia, a adăugat: „Sute de persoane salvate din felurite accidente, turiști rătăciți găsiți după ore întregi de căutare în munți, oameni recuperați din zone greu accesibile, acordare de prim ajutor în situații‑limită, intervenții la orice oră din zi sau din noapte, pe vânt, furtună, viscol sau frig năprasnic, toate acestea dovedesc un efort susținut, care este dovada iubirii de semeni. Testamentul Mântuitorului Iisus Hristos este foarte limpede: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unul pe altul, precum v‑am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul să și‑l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 12‑13). Contextualizând aceste versete în activitatea salvamontiștilor, putem afirma că misiunea lor de zi cu zi este iubirea față de oameni, întrucât ajutorul oferit este deodată împlinirea poruncii creștine, dar și dovedirea unei iubiri jertfitoare, care se împlinește în săvârșirea binelui, uneori cu riscuri accentuate. Atunci când o acțiune de salvare se concluzionează într‑un mod pozitiv, cu siguranță, este ajutorul lui Dumnezeu care intervine prin intermediul celor care se preocupă neîncetat de binele celor aflați în nevoie”.