Uniunea Europeană va îngheţa averile clanului preşedintelui alungat de la putere din Tunisia, însă rămâne în continuare ezitantă cu privire la atitudinea pe care o va adopta în faţa valului de proteste declanşat de revoluţia tunisiană în lumea arabă, în special în cazul Egiptului.
Miniştrii europeni de externe se vor reuni, astăzi, la Bruxelles, pentru a adopta o decizie de principiu privind confiscarea bunurilor clanului Ben Ali, prin consultare cu noul guvern tunisian, conform mai multor surse diplomatice citate de AFP. Criticată pentru reacţia întârziată faţă de revolta populară tunisiană ce a dus la îndepărtarea regimului impus de preşedintele Zine El Abidine Ben Ali, Uniunea Europeană încearcă să recupereze timpul pierdut şi l-a invitat, marţi, la Bruxelles, pe noul ministru tunisian de externe, pentru stabilirea unui cap de pod diplomatic cu noile autorităţi. Şeful diplomaţiei europene, Catherine Ashton, urmează să-şi reitereze promisiunea de susţinere a noului guvern pentru organizarea unor alegeri legislative şi pentru reluarea negocierilor privind acordarea unui regim comercial preferenţial Tunisiei, similar celui de care beneficiază şi Marocul.
Proteste în Egipt, Maroc şi Algeria
Deşi miniştrii europeni de externe urmau să-şi concentreze discuţiile de astăzi asupra Tunisiei, un nou subiect urgent s-a impus pe agendă, şi anume cazul Egiptului, unde "regimul preşedintelui Hosni Mubarak se clatină sub presiunea străzii, după 30 de ani de permanenţă la putere în care şi-a clădit un redutabil aparat poliţienesc", relatează AFP. Noi proteste de stradă au fost semnalate şi în Maroc şi Algeria, fiind preluat modelul tunisian. Potrivit AFP, ministrul de externe italian Franco Frattini va propune colegilor săi "constituirea unei delegaţii europene la nivel înalt, care să efectueze misiuni în aceste ţări atinse de tulburări sociale". Pentru Alvaro de Vasconcelos, directorul Institutului de Studii de Securitate al Uniunii Europene, această delegaţie europeană ar trebui să-şi "schimbe radical politica de susţinere a status-quo-ului din sudul bazinului mediteranean", bazat pe cooperarea cu o serie de regimuri mai mult sau mai puţin autoritare, considerate însă avanposturi laice în calea islamismului radical.
.jpg)
