„Florile virtuților din suflete sunt oferite lui Hristos, Cel ce intră în Ierusalim”

Creștinătatea ortodoxă s-a aflat ieri în al șaselea popas duminical din Sfântul și Marele Post, când a fost prăznuită Intrarea Domnului în Ierusalim. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, în care a explicat înțele­surile duhovnicești ale sărbătorii, precum și modul în care acest praznic face trecerea de la perioada Postului Mare către Săptămâna Sfintelor Pătimiri.

Referindu-se la textul evanghelic duminical (Ioan 12, 1-18), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre însemnătatea duhovnicească a ungerii din Betania. „Acest gest al Mariei era, la prima vedere, un act de cinstire, de respect, de prețuire față de Domnul Iisus pentru că l-a înviat din morți pe Lazăr, fratele ei. Dar Mântuitorul a văzut un gest profetic în această ungere a picioarelor Lui cu acest mir de mare preț când spune că aceasta s-a făcut cu anticipație pentru îngroparea Lui. Se știe că în tradiția iudaică, când cineva este pus în mormânt, este mai întâi uns cu aloe și smirnă și mai apoi se adaugă aromate frumos mirositoare, ca și când s-ar dori oprirea descompunerii trupului celui decedat. Astfel, gestul Mariei este o ungere făcută anticipat, înainte de moartea lui Iisus. Într-adevăr, femeile mironosițe, când au mers la mormântul Domnului, nu au mai apucat să aducă miresme pentru că Iisus înviase deja. Această atitudine de evlavie și prețuire, de recunoștință a Mariei este profetică în mai multe sensuri. Ea reprezintă peste timp toate darurile pe care credincioșii le aduc în biserică lui Iisus. Veșmintele frumoase, icoanele și picturile frumoase, podoabele din biserică sunt aduse ca ofrandă de mulțumire Mântuitorului și sfin­ților Lui. În mod deosebit, acest mir de mare preț reprezintă sufletul creștinului curățit de păcate prin pocăință și sfințit prin ru­găciune și fapte bune. Așadar, ­înainte de a aduce daruri materiale scumpe, frumoase, trebuie să oferim Domnului sufletul cu­ră­țit de păcate prin pocăință și sfințit prin rugăciune, fapte bune și prin împărtășirea cu Sfintele Taine”, a subliniat Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul României a evidențiat sensurile actului istoric al Intrării Domnului Hristos în Ierusalim. „Mulțimile din Betania L-au însoțit pe Iisus, iar cele din Ierusalim care participau la sărbătoarea Paștilor, mai ales copiii, L-au întâmpinat pe Hristos cu stâlpări de finic și cu ramuri de măslin, ceea ce înseamnă că ­Iisus a fost primit după cum pro­fețise Zaharia (9, 9), zicând: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine la tine șezând pe mânzul asinei!» [...] Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim are mai multe înțelesuri. În primul rând, biruința lui Iisus asupra morții lui Lazăr din Betania este și o prefigurare o învierii de obște a tuturor oamenilor, la sfârșitul veacurilor, după cum spune și troparul sărbătorii. În al doilea rând, această intrare în Ierusalim a Domnului reprezintă, după ce El trece prin suferință, prin Pătimirile Crucii și prin moarte, o biruință asupra propriei Sale morți. În al treilea rând, este prefigurare a intrării lui Iisus în Ierusalimul ceresc după ce a intrat în Ierusalimul pământesc, deoarece prin Învierea Sa din morți și Înălțarea la cer, Domnul intră în noul Ierusalim. El nu revine la viața pământească amestecată cu suferința și moartea, ci trece de la viața pământească la cea veșnică, cerească, netrecătoare. Ramurile de măslin și stâlpările de finic, precum și ramurile de salcie, simbolizează florile credinței, florile de lumină ca virtuți adunate în suflet prin postul de 40 de zile care s-a terminat în vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr. Aceste flori ale credinței adunate tainic prin pocăință, prin spovedanie, prin împărtășire mai deasă, prin fapte de milostenie, prin multă rugăciune și smerenie sunt simbolizate prin ramurile de finic, de măslin, de salcie și alte flori pe care le țin în mână creștinii când participă la pelerinajele tradiționale”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În a doua parte a cuvântului său, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat faptul că sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim face trecerea de la perioada postului către Săptămâna Sfintelor Pătimiri. „Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim face legătura între perioada de post care s-a încheiat și începutul unei alte săptămâni, a Sfintelor Pătimiri. Perioada de 40 de zile a Postului Mare a fost una ascetică. Săptămâna care urmează, a Sfintelor Pătimiri, este una mistagogică. Postul continuă, dar în această perioadă nu doar ne plângem păcatele și cerem iertare, ci participăm tainic la suferințele lui Hristos. Ne răstignim împreună cu Hristos ca să înviem împreună cu El. Această săptămână, numită și Săptămâna Mare - fiecare zi a acestei săptămâni se numește Sfânta și Marea Zi -, ne descoperă că rostul vieții noastre este să trăim în viața lui Hristos pentru că Iisus dorește să ne dăruiască viața Sa cea fără de păcat, sfântă. De aceea, ne cheamă să luăm crucea personală și să o unim cu Sfânta Cruce a suferin­țelor Lui pentru a înțelege că taina Crucii este scară către Înviere”, a arătat Preafericirea Sa.

În încheiere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis un cuvânt de felicitare tuturor credincioșilor care poartă nume de flori.