În ziua praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, credincioșii Bisericii „Sfântul Nicolae”‑Ghica, paraclis universitar din București, au trăit un moment de mare bucurie
Întâlnirea fiilor satului Bogâltin din județul Caraș‑Severin
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, ocrotitorul bisericii din satul Bogâltin, a adunat, cu prilejul hramului, fiii satului, plecați în țară sau chiar dincolo de hotare, în tinda bisericii în care aceștia L‑au cunoscut și L‑au gustat întâia oară pe Hristos. La bucuria comunității parohiale din Bogâltin a luat parte și Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, care a săvârșit vineri, 21 iulie, Sfânta Liturghie, alături de un sobor de preoți și diaconi.
„Cu multă dragoste și bucurie sfântă, am acceptat invitația părintelui paroh, dar și a credincioșilor Parohiei Bogâltin ca, de hramul bisericii, ca o prelungire a hramului acestei sfinte biserici, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, să slujim Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială de aici și să ne bucurăm împreună cu toți fiii și fiicele acestui sat, pentru că astăzi, la Sfânta Liturghie, au fost prezenți mulți credincioși, dar și fiii și fiicele satului plecați de aici în alte localități, în alte zone ale țării sau unii chiar plecați în străinătate”, a precizat Părintele Episcop Lucian.
La Sfânta Liturghie, au fost prezente autorități locale, oficialități, mulți credincioși, dar și fiii satului plecați din Bogâltin în alte localități, în alte zone ale țării sau chiar plecați în străinătate.
Cu acest prilej, au fost pomeniți ctitorii și binefăcătorii bisericii, cei care s‑au ostenit foarte mult cu ridicarea și înfrumusețarea lăcașului de cult, toți preoții care au slujit la această biserică și care au trecut la Domnul, dar și toți cântăreții de strană, în contextul Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. De asemenea, au fost pomeniți toți eroii patriei noastre, fii ai satului Bogâltin, căzuți în Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial.
Parohia Bogâltin este așezată din punct de vedere geografic în sudul județului Caraș‑Severin şi străbătută de râul Ciumerna, afluent al râului Belareca. Înaintea bisericii actuale, a existat o biserică de lemn din 1775. În anul 1854, a fost dărâmată, iar în următorii doi ani, până în 1856, pe același loc a fost construită o biserică de zid.