Istorie şi cultură seculară în Cetatea Băniei

Mâine, credincioşii craioveni îl vor cinsti în chip deosebit pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul Catedralei mitropolitane şi al cetăţii. Reiterând una dintre cele mai vechi tradiţii ale urbei, craiovenii vor lua parte la tradiţionala procesiune cu moaştele Sfinţilor Nifon, Tatiana, Serghie şi Vah pe principalele artere ale oraşului.

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie începe de astăzi în Cetatea Băniei. La ceas de seară, clopotele catedralei chiriarhale vor răsuna pentru a-i aduna pe credincioşi la rugăciune. Preoţii şi diaconii sfântului lăcaş, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, laolaltă cu toţi arhiereii invitaţi, vor săvârşi slujba Vecerniei şi Privegherea. După slujbă, racla în care se află moaştele Sfinţilor Serghie şi Vah, ale Sfântului Nifon şi ale Sfintei Muceniţe Tatiana va fi purtată în tradiţionala procesiune pe străzile oraşului. Mâine, Sfânta Liturghie va fi oficiată de IPS Irineu, dimpreună cu ceilalţi arhierei.

Cea mai veche biserică a Băniei

Încercând să justifice prezenţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie pe aceste meleaguri, bine ştiut fiind că cele mai multe biserici din Oltenia sunt închinate lui, istoricii vechi sau contemporani au emis diverse teorii. Aşa se face că, după unii dintre ei, Catedrala „Sfântul Dumitru“ a generat istoria oraşului, fiind cea mai veche biserică din Craiova. Deşi nu există atestări precise cu referire la începuturile sale, Biserica Domnească sau „Băneasa“, aşa cum era cunoscută în vechime, pare să se confunde cu existenţa istorică a oraşului. Săpăturile arheologice executate în 1888 au scos la lumină dovezi care demonstrează că „biserica veche «Sfântul Dumitru» din oraşul Craiova aparţine secolelor VIII-IX“. Poziţia strategică şi ţinuta grandioasă fac din ea un adevărat turn de apărare a oraşului. Păstrarea şi perpetuarea stilului bizantin al secolelor X-XV de către boierii craioveşti şi ulterior de voievodul Matei Basarab l-au determinat pe istoricul P. Constantinescu Iaşi să atribuie ctitoria acestei biserici domnitorului Mircea cel Bătrân, legând-o şi de marea victorie împotriva otomanilor de la Rovine. „Legătura dintre catedrala noastră şi Sfântul Dimitrie poate fi demonstrată şi printr-un medalion din mozaic, descoperit în prima formă a catedralei, ce reproduce exact icoana sfântului de la Tesalonic. Nu trebuie uitat că, în secolul al XVI-lea, s-a înfiinţat în jurul Catedralei mitropolitane o şcoală ortodoxă care a pregătit teologic Oltenia împotriva ofensivei protestante şi catolice, pentru păstrarea nealterată a credinţei ortodoxe. Tot de aici s-au intensificat în decursul timpului şi cele mai importante acţiuni culturale din oraş. Astfel, la iniţiativa unor vrednici slujitori ai catedralei, în timpul arhipăstoririi vrednicului de pomenire mitropolit Nifon al Olteniei, a luat naştere, în preajma sărbătorii Sfântului Dimitrie, o săptămână culturală a cărei tradiţie s-a prelungit până în zilele noastre“, spune prof. dr. Roma Rădulescu, istoric şi muzeograf craiovean.

Importanţa socială şi culturală a Sfântului Dimitrie şi a catedralei sale

Mai mult, Catedrala „Sfântul Dumitru“ a fost locul în jurul căruia a gravitat ani de-a rândul viaţa oraşului Craiova, mai ales că lângă ea se înălţau casele Băniei, care au adăpostit de-a lungul veacurilor reşedinţa banilor şi caimacanilor olteni, vremelnica administraţie din timpul stăpânirii austriece, locul de popas al domnitorilor şi sediul Divanului Craiovei. Cei care mergeau pentru a fi judecaţi de Divanul cetăţii treceau de obicei pe la biserica cea mare, „Sfântul Dumitru“, pentru jurământ şi pentru pecetluirea hotărârii judecătoreşti. Pe linie culturală, rolul sfântului lăcaş şi implicit al ocrotitorului său este de asemenea considerabil.

Pe de o parte, sfântul întăreşte legătura dintre Oltenia şi ethosul cultural bizantin şi, pe de altă parte, catedrala a reuşit să-l păstreze nealterat până astăzi. Vreme de sute de ani, cultul cinstirii Sfântului Dimitrie între olteni a generat un adevărat culoar cultural. În acest context, Dunărea a jucat un rol mediator, ea reuşind să unească cele două laturi, implicit cele două dimensiuni culturale. „Să nu uităm că oştile Olteniei, conduse mai întâi de Banul de Severin şi mai apoi de Banul Craiovei, aveau imprimate pe steagurile de luptă însemnele Sfântului Dimitrie. De asemenea, nu trebuie uitat nici că marele domnitor al Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, purta prin botez numele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Personalitatea sa reprezintă ideea de cruciadă târzie. El a fost singurul principe care a salvat blazonul creştinătăţii prin poziţia pe care a adoptat-o vizavi de Imperiul Otoman. Legătura pe care a avut-o cu Sfântul Nicodim de la Tismana a fortificat temeliile ortodoxe ale Bisericii din Oltenia şi a dus mai departe, peste veacuri, vechile tradiţii culturale. Monedele din perioada sa au imprimate pe ele acest nume, ca semn al ideii de cruciadă. Exemplul său de urmaş al marelui mucenic în lupta pentru credinţă se va fortifica peste veacuri în viaţa celor care l-au succedat în scaunul ţării. Astfel, în secolul al XVI-lea, domnitorul Petru Cercel, în urma unei vizite la curtea reginei Elisabeta a Angliei, îşi afirma cu mândrie originea sa «din neamul Demetriadilor», adică din neamul acelora care poartă numele Sfântului Dimitrie peste secole, din rândul celor care şi-au plecat genunchii la Sfântul Munte pentru mântuirea neamului românesc. În acest lanţ al domnitorilor olteni, legaţi de numele marelui Dimitrie, s-au mai înscris şi Neagoe Basarab, Radu Şerban sau Constantin Brâncoveanu“, conchide prof. Rădulescu.