Lansare de carte la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca

Cele două volume ale lucrării „Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Transilvania”, elaborată de istoricul Nicolae Stoicescu şi apărută la Editura Andreiana a Arhiepiscopiei Sibiului în 2013, vor fi lansate astăzi, 26 februarie, în Aula noii clădiri a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Campusului Universitar Teologic „Nicolae Ivan”, Cluj-Napoca.

La evenimentul care debutează de la ora 12:00 participă Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, directorul Muzeului „Prima Şcoală Românească” din Şcheii Braşovului, pr. prof. dr. Vasile Oltean, şi soţia regretatului istoric Nicolae Stoicescu, Lidia Popiţa-Stoicescu. Evenimentul va fi moderat de consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, părintele Bogdan Ivanov. Sunt aşteptaţi participanţi din mediul academic, preoţi, teologi, oameni de cultură şi studenţi interesaţi de monumentala lucrare a istoricului Nicolae Stoicescu. 

Instrument de lucru util cercetătorilor

Cele două volume ale Repertoriului au apărut la 14 ani după trecerea la Domnul a istoricului Nicolae Stoicescu, fiind completate şi editate de pr. prof. Vasile Oltean şi IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Laurenţiu.

Lucrarea este un instrument de lucru foarte util cercetătorilor, istoricilor, preoţilor şi studenţilor, prin complexitatea informaţiilor oferite despre aşezările umane (unele dispărute) şi monumentele din Transilvania medievală.

Prin bunăvoinţa Lidiei Popiţa-Stoicescu, editorilor li s-a pus la dispoziţie manuscrisul realizat de Nicole Stoicescu, prin care şi-a întregit opera de prezentare şi valorificare a localităţilor şi monumentelor medievale din România. Manuscrisul dedicat Transilvaniei a fost elaborat după ce marele istoric a realizat două lucrări de referinţă legate de localităţile şi monumentele din Moldova şi Ţara Românească.

Manuscrisul este rodul unei cercetări în arhivele maghiare şi germane, cu o extinsă bibliografie pentru fiecare localitate în parte.

„Doamna Lidia Popiţa-Stoicescu ne-a adus saci întregi de documente, o bibliotecă întreagă şi sute de mărturii extraordinare. Majoritatea însemnărilor sunt pe bucăţele mici de hârtie, recuperabile. A existat această situaţie a intelectualului din acea vreme, ca nici măcar hârtie necesară pentru notiţe să nu aibă. Cu aceste bucăţi de hârtie, rupte, lipite, şi-a scris toate lucrările, inclusiv această lucrare în 15 volume de manuscrise, privind toate localităţile din Ardeal. Am făcut o confruntare între cele existente pe baza catalogului existent astăzi în Ardeal şi aproape 20% nu mai există, dar sunt amintite în lucrarea lui Stoicescu. Pentru că a reuşit să treacă graniţele ţării în vremuri când intelectualii noştri nu aveau voie s-o facă, istoricul a adunat cât a putut de mult mărturii despre Transilvania. După ce a terminat prezentarea Munteniei şi Moldovei, pentru care a avut la dispoziţie documentele din arhivele de aici, nedistruse ca cele din Ardeal, a apelat la arhivele maghiare şi germane, care au păstrat între documentele lor şi pe cele cu referire la românii din Ardeal. Şi iată că istoricul Nicolae Stoicescu a creat o documentaţie superbă pentru orice istoric, pentru orice preot, care ar fi dispus să continue cercetarea despre localitatea sau monumentul respectiv, mai ales că le stau la dispoziţie sutele de pagini de bibliografie adunată de Nicolae Stoicescu”, ne-a spus pr. prof. dr. Vasile Oltean.

Un remarcabil cercetător

Nicolae Stoicescu s-a născut pe 30 noiembrie 1924, la Slatina. A urmat studiile primare şi liceale, precum şi Facultatea de Istorie la Bucureşti, iar după obţinerea licenţei, din 1950 până în 1951, a fost angajat ca asistent universitar şi cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Române.

În octombrie 1951 a fost arestat şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la patru ani de închisoare corecţională pentru uneltire împotriva ordinii sociale. A executat pedeapsa la Penitenciarul Jilava şi în lagărul de muncă „Peninsula”, unde deţinuţii politici erau folosiţi pentru construirea Canalului Dunăre - Marea Neagră. Şi-a reluat activitatea ştiinţifică în 1957, devenind cercetător principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” de pe lângă Academia Română.

În 1971 i s-a conferit, la Universitatea din Bucureşti, titlul de doctor în istorie, iar în 1993 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. S-a opus campaniei de dărâmare a bisericilor şi de sistematizare a satelor, iar în 1989 a fost pensionat forţat de la Institutul de Istorie. După Revoluţia din 1989, profesorul Nicolae Stoicescu a fost ministru al Cultelor, apoi ambasador al României la Atena. La 15 septembrie 1999 a trecut la Domnul, lăsând posterităţii o operă impresionantă.

Printre lucrările de referinţă se află „Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti” (1961), „Curteni şi slujitori. Contribuţii la istoria armatei române” (1968), „Sfatul domnesc şi marii dregători din Ţara Românească şi Moldova (secolele XIV-XVII)” (1968), „Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova (secolele XIV-XVII)” (1971), „Continuitatea românilor: privire istoriografică, istoricul problemei, dovezile continuităţii” (1980), „Unitatea românilor în evul mediu” (1983), în colaborare „Răscoala seimenilor sau răscoala populară”, „Cum măsurau strămoşii. Metrologia medievală pe teritoriul României” (1971), precum şi monografii dedicate unor domnitori: Vlad Ţepeş (1976), Matei Basarab (1982), Radu de la Afumaţi (1983). De asemenea, la bibliografia lui Nicolae Stoicescu se adaugă peste 100 de articole şi studii, contribuţii la ediţii de izvoare, colaborările la volume de sinteză şi enciclopedii.