Laudatio: O călăuză spirituală pentru identitatea, demnitatea şi afirmarea românilor în lumea de azi

I. Formarea și evoluția Întâistătătorului Bisericii, slujitor al Ortodoxiei românești

Preafericitul Părinte Daniel s‑a născut sub semnul spiritual al Sfântului Proroc Ilie, de la care a luat și unul dintre numele de botez. Născut din părinți care au trăit în smerenie și dragoste de Dumnezeu, a crescut și s‑a format în ascultarea Cuvântului și în spiritul credinței creștin‑ortodoxe. De la tată, Alexie Ciobotea, învățător timp de patruzeci de ani, a moștenit vocația de îndrumător și păstor, pe care, mai târziu, avea să o pună în lucrare. După absolvirea unui liceu de renume, „Coriolan Brediceanu”, din Lugoj, este admis, primul dintre candidați, în Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu. Între 1974 și 1976, urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din București, Secția Sistematică, îndrumat de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae. Următorii doi ani, în perioada 1976‑1978, studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța), iar, între 1978 și 1980 își continuă pregătirea academică la Facultatea de Teologie Catolică a Universității „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania). În 15 iunie 1979, își susține, la Universitatea din Strasbourg, teza de doctorat intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui.  Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité. Devine astfel doctor în teologie al prestigioasei universități. Sub îndrumarea marelui teolog Dumitru Stăniloae, care îi este profesor și mentor, realizează o formă dezvoltată a tezei, cu titlul Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală, pe care o prezintă la Institutul Teologic Universitar Ortodox din București, la 31 octombrie 1980, susținere în urma căreia primește titlul de doctor în teologie ortodoxă. Este un proces de pregătire teologică de mare complexitate, în universități europene de renume, care îi oferă o perspectivă comprehensivă, dar și profundă asupra creștinismului, cu focalizare pe ortodoxie. Încununarea acestui proces ziditor întru cunoaștere și trăire o reprezintă cele două titluri de doctor în teologie obținute de tânărul cărturar al Cuvântului până la vârsta de 30 de ani.

Ca urmare a valorii de tânăr învățat și de cercetător în domeniul teologiei, din 1980 până în 1988, este lector la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveția), între 1986 și 1988, ocupând și funcția de director adjunct al institutului. În același timp, este profesor asociat la Geneva și Fribourg, în Elveția. Se dedică astfel educației și studiului academic în calitate de profesor și cercetător. 

Pe plan internațional, în timpul studiilor și al profesoratului în institutele din Elveția, participă la manifestări internaționale având ca temă promovarea ecumenismului creștin. Între acestea, se numără: al treilea Congres ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, Franța (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal, Franța (1978, 1979), Conferința studenților creștini de la Wellesley, SUA (1979), Conferința ecumenică de la Cambridge, Boston, SUA (1979), ambele pe tema „Credința, știința, viitorul”, Reuniunea ecumenică asupra spiritualității creștine de azi de la Mănăstirea Valamo, Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică „Iisus Hristos – Viața Lumii” de la Niederaltaich, Germania (1982), Reuniunea ecumenică asupra rugăciunii pentru unitatea creștinilor de la Veneția (1982), a VI‑a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc. 

Un moment de mare însemnătate spirituală în existența și devenirea tânărului cărturar îl reprezintă opțiunea de a intra în viața monahală, prin care se dedică meditației, rugăciunii și trăirii celei mai profunde în comuniunea cu Dumnezeu. Își pune în lucrare hotărârea pe data de 6 august 1987, devine monah la Mănăstirea Sihăstria, din județul Neamț, cu numele Daniel, și îl are ca naș de călugărie pe înțeleptul și smeritul părinte arhimandrit Ilie Cleopa. De la numele de botez situat sub semnul prorocului Ilie își ia astfel o identitate spirituală nouă, tot sub auspicii veterotestamentare, de la marele proroc Daniel, al cărui nume se tălmăcește din evreiește „Dumnezeu este judecătorul meu”, prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 17 decembrie. Este hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah, iar, în 1988, hirotonisit protosinghel și numit consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic”. Pe linie academică, din 1988, este conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din București, între 1992 și 2007, profesor de Teologie dogmatică și pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, iar, din 2007, profesor de Teologie pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. În ordinea slujirii Bisericii, la începutul anului, în februarie 1990, este ales Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu numele „Lugojanul”, fiind hirotonit, în martie, arhiereu în Catedrala Mitropolitană. În iunie și iulie 1990, este ales și întronizat Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. În 2007, pe 12 septembrie, este ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat Patriarh în Catedrala Patriarhală din București în 30 septembrie 2007. 

II. Activitatea de ierarh și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Activitatea ca ierarh și întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a Preafericitului Părinte Daniel este una de o deosebită complexitate, ramificată pe mai multe coordonate: activități educaționale și culturale; activitate misionară și socială; activități social‑filantropice; activități liturgice și misionare; activitate academică și de cercetare; activitate științifică și publicistică. 

O primă contribuție de importanță majoră o are, imediat după căderea comunismului, în 1990, la re‑legarea (în sensul etimologic religare) Educației de Cuvântul lui Dumnezeu. În calitate de președinte al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii (din care mai făceau parte: arhimandritul Bartolomeu Anania, pr. prof. dr. Constantin Galeriu, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae și alții), Protosinghelul Daniel Ciobotea a militat pentru reintroducerea religiei în școli, după o jumătate de secol de ideologie ateistă, lucru realizat cu sprijinul Ministerului Învățământului, pe vremea ministeriatului lui Mihail Șora.

În seria activităților educaționale și culturale, ca Mitropolit la Iași (1990‑2007) și locțiitor de Mitropolit (30 septembrie 2007 – 8 iunie 2008), a înființat o serie de instituții, între care se numără: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași (1990), Seminariile Teologice Ortodoxe „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, de la Mănăstirea Agapia (1991), „Sfântul Gheorghe”, Botoșani (1992), „Sfântul Ioan Iacob”, Dorohoi (1993), „Sfântul Vasile”, Iași (1995), „Sfinții Constantin și Elena”, Piatra Neamț (1996), Academia Ortodoxă „Sfântul Ioan de la Neamț”, Mănăstirea Neamț (1993), Centrul Mitropolitan de Cercetări „T.A.B.O.R.”, Iași (1994), Institutul Cultural‑Misionar „TRINITAS”, Iași: Editură, Tipografie (1997) și Post de Radio (17 aprilie 1998),Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva”, Iași (2000), TRINITAS TV – post de televiziune creștin ortodox, înființat la Iași în anul 2007, transferat la București în același an. Lista este însă mai lungă.

În calitatea de Arhiepiscop, Mitropolit și Patriarh (începând cu 30 septembrie), și‑a continuat opera de ziditor, înființând alte instituții importante pentru dezvoltarea Ortodoxiei românești. Între acestea se află: Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, București (27 octombrie 2007), Centrul de Pelerinaj „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române, București (2008), Editurile BASILICA și TRINITAS ale Patriarhiei Române, București (2008), Casa Memorială „Arhimandrit Arsenie Papacioc” de la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol, Stavropighie patriarhală (2011), Centrul național de formare continuă „Dumitru Stăniloae” al Patriarhiei Române (28 octombrie 2012), Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București (2008). În acest context, o contribuție de mare însemnătate pentru viața spirituală a poporului român o constituie inițierea, susținerea și supervizarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului. 

La același capitol de activități educaționale și culturale intră și calitatea Preafericitului Părinte Daniel de fondator de publicații, între acestea numărându‑se: Vestitorul Ortodoxiei, periodic de informație bisericească, teologie și spiritualitate al Patriarhiei Române, București (după 22 decembrie 1989); Teologie și Viață, revistă de gândire și spiritualitate (fosta revistă Mitropolia Moldovei și Sucevei), Iași (1991); Candela Moldovei, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași (1992); Ziarul Lumina, primul cotidian creștin din România, Iași (februarie 2005); Vestitorul Ortodoxiei, revistă de informație bisericească a Patriarhiei Române, serie nouă, București (2008).

Activitatea misionară și socială constituie o dimensiune importantă a operei desfășurate de Preafericirea Sa. În perioada de Mitropolit și locțiitor de Mitropolit (1990‑2008), a întreprins o serie lungă de activități, ca inițiator, sprijinitor și coordonator de programe culturale, educaționale și sociale, între care se află:Consolidarea și restaurarea Catedralei Mitropolitane din Iași, inițiată în anul 1995; Pelerinaj la Muntele Athos al unui grup de călugări de la Mănăstirea Sihăstria și de la Catedrala Mitropolitană din Iași (mai 2003); „Patrimoniul religios al României – permanență spirituală”. Cursuri de perfecționare a ghizilor și muzeografilor din muzeele bisericești, Mănăstirea Neamț (19‑26 septembrie 2004); Pelerinaj în Țara Sfântă și Egipt al unui grup de profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași (februarie 2006); „Hristos împărtășit copiilor” – proiect catehetic internațional în parteneriat cu organizația World Vision (2006); Constituirea Consiliului Misionar Consultativ al Arhiepiscopiei Iașilor, Centrul eparhial Iași (17 iunie 2006); „Pentru îmbelșugarea roadelor pământului”. Programe în agricultură și silvicultură, pentru dezvoltarea și susținerea activității economice din cadrul mănăstirilor, în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Mănăstirea Bistrița (23 iunie 2006); Curs de pregătire a preoților pentru accesarea de fonduri europene, în colaborare cu Centrul Regional de Dezvoltare Rural Iași (2‑6 octombrie 2006); Excursie de studii în Egipt și Iordania efectuată de către un grup de profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași (februarie 2007); Organizarea noului studio Radio TRINITAS în incinta Centrului eparhial Iași (7 iunie 2008).

Pe aceeași coordonată, în calitatea de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al României, și‑a legat numele de alte inițiative, programe și proiecte, între care: Protocol de cooperare al Bisericii Ortodoxe Române cu Guvernul României în domeniul incluziunii sociale, în special pentru ajutorarea persoanelor defavorizate (2 octombrie 2007); Concursul coral „Tineri, lăudați pe Domnul!” pentru formațiile corale ale seminariilor și facultăților teologice ortodoxe din Mitropolia Munteniei și Dobrogei (2008); Concursul național de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul!” (2008); Proiectul național „Hristos împărtășit copiilor” – program de cateheză al copiilor în fiecare parohie (2008); Proiectul socio‑educațional „Alege școala!”, cu scopul prevenirii și combaterii abandonului școlar, în colaborare cu organizația internațională World Vision; Proiectul „Întreprinderi sociale pentru integrarea socială a foștilor deținuți”, în colaborare cu Federația Filantropia și Administrația Națională a Penitenciarelor; Proiectul „Integrare pe piața muncii pentru persoanele traficate”; Program social și pastoral în vremuri de criză economică (Sf. Sinod al BOR, 7 iulie 2010); Proiectul „Rețea teritorială de furnizori creștini de servicii sociale – parteneri strategici în domeniul incluziunii sociale”, în colaborare cu Federația „Filantropia” și Organizația Internațională pentru Caritate Creștin Ortodoxă ‑ IOCC; Proiectul socio‑educațional „Alege școala!”, extins la nivel național cu scopul prevenirii și combaterii abandonului școlar, în colaborare cu World Vision (1 septembrie 2010); Proiectul „Împreună pentru servicii sociale mai bune” în colaborare cu Federația Filantropia și IOCC (10 noiembrie 2010); Proiectul „FORTE – Formare trainică pentru parteneriat social” (15 martie 2011); Protocol de cooperare pentru promovarea culturii și identității naționale între Patriarhia Română și Televiziunea Română (26 septembrie 2013).

Pe linia activităților social‑filantropice, a înființat, de asemenea, o serie de instituții, atât ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, între care: Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România, AMFOR, Iași (1993); Cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău (1993‑1995); Asociația creștină „Pelerinul”, Iași (1996); Dispensarul policlinic „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Iași (1998); Centrul de diagnostic și tratament „Providența”, Iași (2000); Centrul de educație și informare medicală „Providența II” Iași (2002); Institutul social‑caritativ „Diaconia”, Iași (2003); Fundația „Solidaritate și Speranță”, Iași (2002); Centrul social‑cultural „Sfântul Paisie de la Neamț”, Mănăstirea Neamț (2004); Centrul social‑cultural „Sfântul Ilie”, Mănăstirea Miclăușeni (2005), cât și ca Patriarh (într‑o enumerare selectivă): Organizarea administrativă a Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române pe lângă instituțiile europene, Bruxelles, Belgia (2009); Centrul de studii biblice și pelerinaje „Sfântul Ioan Iacob” din cadrul Așezământului Românesc de la Ierihon; Centrul „Sfântul Dionisie Exiguul” din Calabria, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei; Centre de studii ortodoxe „Dumitru Stăniloae” (Teologie, Spiritualitate, Cultură), primul la Paris, în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris, al doilea în cadrul Reprezentanței Patriarhiei Române la Bruxelles și al treilea la Viena (capela ortodoxă română); Centrul pastoral‑misionar și de Asistență Socială de la Gyula, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria; Proiectul socio‑educațional „Alege școala!”, cu scopul prevenirii și combaterii abandonului școlar (20 iunie 2009); Centrul de pregătire pentru patrimoniu „Sfântul Constantin Brâncoveanu” al Patriarhiei Române, București (2010); Programul de ajutor alimentar „Masa Bucuriei” al Patriarhiei Române (2009); Centrul social‑cultural „Sfântul Apostol Andrei” al Patriarhiei Române, București (2008); Centrul de pelerinaj „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române (2008); Centrul socio‑medical „Sfântul Spiridon”‑Vechi al Arhiepiscopiei Bucureștilor, București (16 mai 2009); Centrul de zi pentru copii „Sfântul Stelian” (Fundația „Bucuria Ajutorului”) al Arhiepiscopiei Bucureștilor, București (2011); Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie” al Arhiepiscopiei Bucureștilor, București (2012); Centrul de zi pentru copii „Sfânta Muceniță Sofia” al Arhiepiscopiei Bucureștilor, București (2012); Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice „Sfântul Silvestru” al Arhiepiscopiei Bucureștilor, București (2013).

O altă coordonată a operei de înalt ierarh și Patriarh o constituie activitățile liturgice și misionare naționale și internaționale. În această categorie intră o serie de acțiuni, precum: aducerea moaștelor unor sfinți și a unor relicve sfinte la Iași și la București; activități misionare; canonizări de noi sfinți români, aniversări și comemorări în Mitropolia Moldovei și Bucovinei și în Patriarhia Română. Din seria activităților misionare, pot fi citate, selectiv: inaugurarea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului, cu hramurile „Sfântul Apostol Andrei” și „Înălțarea Domnului” (29 noiembrie 2007); restaurarea Catedralei Patriarhale „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (2008); reorganizarea Diasporei ortodoxe românești, prin înființarea de noi eparhii (Episcopia Ortodoxă Română a Australiei, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei, Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord), sau înființarea unor parohii în Japonia și Siria; programul „Nici un sat fără biserică și casă parohială” în Arhiepiscopia Iașilor;înființarea a peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri și schituri, 5 protopopiate, inițierea și construirea a peste 250 de biserici noi, tot la Iași. 

III. Teologul, Profesorul, Cărturarul din fruntea Bisericii

O latură fundamentală a personalității Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o constituie aceea de teolog, profesor, cărturar și autor. În această calitate complexă, este inițiatorul unor proiecte sau lucrări colective de cercetare,între care se află: Istoria Învățământului Teologic Superior din Moldova și Bucovina, Ed. Trinitas, Iași, 2007; Florilegii patristice: Lumina din inimi, Ed. Trinitas, Iași, 2003; Lumina Sfintelor Scripturi, Ed. Trinitas, Iași, 2007, vol. I, vol. II; Părinții Bisericii, învățătorii noștri (vol. I), E.I.B.M.O., București, 2009; Studia Basiliana, colecție dedicată Anului comemorativ omagial al Sfântului Vasile cel Mare și al tuturor Sfinților Capadocieni, a Editurii Basilica a Patriarhiei Române, București, 2009; Mănăstiri și schituri din Arhiepiscopia Bucureștilor – Pridvoare ale Cerului, Ed. Basilica, București, 2009; Domnitorii și Ierarhii Țării Românești – Ctitoriile și mormintele lor, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2009; Enciclopedia Ortodoxiei Românești, E.I.B.M.O., București, 2010; Teologia Ortodoxă în secolul al XX‑lea și la începutul secolului al XXI‑lea, Ed. BASILICA, București, 2011; Sfântul Voievod Neagoe Basarab – ctitor de biserici și cultură românească, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2012; Proiectul Cateheze pentru viață (2012), adresat copiilor, tinerilor, adulților și vârstnicilor; Istoria monahismului ortodox român de la origini până astăzi (3 volume) în colaborare cu Academia Română, în curs de apariție; Istoria parohiilor din Biserica Ortodoxă Română (12 volume), în curs de elaborare; Dicționar de Muzică Bisericească, în curs de apariție; Dicționar Biblic Ortodox, în curs de redactare; Dicționar de Teologie Ortodoxă, în curs de redactare; Dicționar de Istoria Religiilor, în curs de redactare; Istoria Bisericii Ortodoxe Române în context internațional, în curs de redactare.

Din poziția de înalt ierarh și Patriarh al Bisericii, în aceeași calitate de teolog și învățător, a organizat simpozioane, colocvii, congrese și expoziții. Câteva dintre manifestările organizate ca Mitropolit la Iași sunt următoarele: Simpozionul internațional iudeo‑creștin „Morala socială a profeților și spiritualitatea Psalmilor”, Durău (1998); Simpozionul „Dimensiunea socială a dialogului interconfesional”, Durău (1999); Comitetul Central al Conferinței Bisericilor Europene, Iași (2000); Simpozionul internațional „Iluminism și isihasm”, Durău (2001); Consultarea internațională „Autoritate și învățătură autoritativă” a Comisiei „Credință și Constituție” din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, Durău (2002); Simpozionul „Preot Dumitru Stăniloae – teolog al Ortodoxiei ecumenice”, Iași (2003); Simpozionul internațional „Drepturile omului – dimensiune spirituală și acțiune civică”, organizat în colaborare, Iași (3‑5 mai 2004); Simpozionul interconfesional „Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu într‑o lume schimbătoare”, Iași (6 octombrie 2004); Simpozionul internațional „Aspecte ale vieții spirituale în Europa de Sud‑Est din preistorie până în perioada medievală” – organizat în colaborare, Iași (18 octombrie 2004); Simpozionul ecumenic internațional „Hristos în mijlocul nostru: valoarea vieții liturgice pentru societatea de astăzi”, Durău (9‑13 mai 2005); Simpozionul internațional iudeo‑creștin „Viața – dar divin și responsabilitate umană în tradițiile iudaică și creștină”, Iași (15‑19 mai 2005); Simpozionul internațional „Contacte etnice și interferențe culturale la nordul și vestul Mării Negre de la colonizarea greacă până în zilele noastre” – Aula Academiei Române, Iași (13 iunie 2005); Simpozionul „Biserică și Stat în România și Europa de Est astăzi” – în colaborare cu Centrul de studii postcomuniste „St. Francis Xavier University” din Canada, Iași (5‑6 octombrie 2005); Simpozionul „Dialogul dintre teologie și filosofie” – în colaborare cu Ministerul Culturii și Cultelor, Durău (15‑16 mai, 2007); Simpozionul „Drepturile omului. Dimensiune spirituală și acțiune civică”, Iași (15‑17 iunie 2007).

Lista manifestărilor organizate sub egidă teologică, academică și culturală în calitate de Întâistătător al Bisericii este, la rândul ei, foarte lungă. Iată câteva dintre acestea: Simpozionul „Sfântul Apostol Pavel, autor de scrieri biblice citite în Sfânta Liturghie”, Palatul Patriarhiei (23 octombrie 2008); Simpozionul „Violența în familie și consecințele ei sociale”, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Palatul Patriarhiei (11‑12 decembrie 2008); Simpozionul internațional „Demnitate și justiție pentru toți”, Palatul Patriarhiei (13 decembrie 2008); Simpozionul aniversar „Întâlnire în lumina Învierii”, desfășurat cu ocazia împlinirii a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II‑lea în România, Palatul Patriarhiei (7 mai 2009); A III‑a ediție a Simpozionului „Dialogul dintre teologie și filozofie”, cu tema „Semnificația universului și valoarea vieții umane – o cale necesară de a înțelege viața”, București (14‑15 mai 2009); Simpozionul interreligios „Diaspora – o realitate a societății actuale”, Palatul Patriarhiei (29‑30 mai 2012); Al II‑lea Congres național „Hristos împărtășit copiilor”, Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, județul Brașov (1‑3 septembrie 2009); Sesiunea de comunicări științifice cu tema „Creștinismul românesc și organizarea bisericească în sec. XIII‑XIV”, Așezământul Sfântul Pantelimon din stațiunea Lacu Sărat, județul Brăila (28‑29 septembrie 2009); Congresul Internațional de Teologie dedicat Sfântului Vasile cel Mare, Palatul Patriarhiei (1‑4 noiembrie 2009); Conferința internațională pentru promovarea dialogului în domeniul incluziunii sociale, Palatul Patriarhiei (17‑18 noiembrie 2009); Colocviul cu tema „Cuvântul lui Dumnezeu” al Academiei Internaționale de Științe Religioase, Palatul Patriarhiei (26‑28 august 2010); Al III‑lea Congres național „Hristos împărtășit copiilor”, Palatul Patriarhiei (2 septembrie 2010); A IV‑a ediție a Congresului Național al Facultăților de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, Palatul Patriarhiei (27‑28 septembrie 2010); Conferința cu tema „Platforma globală pentru reflecție teologică 2010. Unitate și misiune astăzi: mărturii și opinii venite de la cei marginalizați”, organizată la Palatul Patriarhiei în colaborare cu Consiliul Mondial al Bisericilor (6 octombrie 2010); Conferința internațională cu tema „Cooperarea Stat ‑ Biserică în vederea promovării conceptului de economie sustenabilă în timp de criză”, Palatul Patriarhiei (12 mai 2012); Conferința „Politici de migrație în timpuri de criză econo­mică”, Palatul Patriarhiei (17 iunie 2011); Congresul internațional de teologie „Familia creștină, o binecuvântare pentru Biserică și societate”, Palatul Patriarhiei (1‑3 noiembrie 2011); Conferința cu tema „Medicină și spiritualitate – o abordare multidisciplinară a pacientului vârstnic”, Palatul Patriarhiei (19‑20 aprilie 2012); Concursul „Icoana Ortodoxă – lumina credinței”, Palatul Patriarhiei (21 mai 2012); Conferința ”Renașterea spiritului de întrajutorare și solidaritate – către o dezvoltare rurală durabilă”, Palatul Patriarhiei (31 octombrie și 1 noiembrie 2012).

Preafericitul Părinte Daniel desfășoară o substanțială activitate științifică și publicistică, în cadrul căreia a edificat, ca autor, o importantă operă teologică.  Aceasta cuprinde lucrări fundamentale pentru teologia și învățătura ortodoxă, unele dintre ele fiind titluri esențiale în bibliografia Ortodoxiei.  Până în prezent, au apărut în volum: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea.... 12 Scrisori pastorale de Crăciun și Paști, Ed. Trinitas, Iași, 1996; Confessing the Truth in Love: Orthodox Perceptions on Life, Mission and Unity, Ed. Trinitas, Iași, 2001; Făclii de Înviere – Înțelesuri ale Sfintelor Paști, Ed. Trinitas, Iași, 2005; Dăruire și dăinuire. Raze și chipuri de lumină din istoria și spiritualitatea românilor, Ed. Trinitas, Iași, 2005; Daruri de Crăciun – înțelesuri ale sărbătorii Nașterii Domnului, Ed. Trinitas, Iași, 2005; Brâncuși. Sculptor creștin ortodox, Ed. Trinitas, Iași, 2007; Comori ale Ortodoxiei. Explorări în spiritualitatea liturgică și filocalică, Ed. Trinitas, Iași, 2007; Făclii de Înviere – Înțelesuri ale Sfintelor Paști, Ed. Basilica, București, 2008; Foame și sete după Dumnezeu. Înțelesul și folosul postului, Ed. Basilica, București, 2008; La joie de la fidélité, Ed. Cerf, Paris, 2009; Teologie și spiritualitate, București, Ed.  Basilica, 2009; Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în societate, Ed.  Basilica, București, 2009; Libertate pentru comuniune.  Lucrarea Bisericii în societate în anul 2009, Ed. Basilica, București, 2010; Credință pentru fapte bune. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2010, Ed. Basilica, București, 2011; Lumina Botezului și bucuria familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Ed. Basilica, București, 2012. Alte lucrări sunt în curs de apariție: Știința mântuirii ‑ Vocația mistică și misionară a teologiei, Ed. Basilica; Arvuna vieții veșnice – Lucrarea Bisericii în lume, Ed. Basilica; Evanghelia slavei lui Hristos – Predici duminicale, Ed. Basilica. Opera teologică a Preafericitului Părinte mai cuprinde : traducerea Dumitru Stăniloae – Le génie de l’Orthodoxie. Introduction, Ed.  Desclée de Brouwer, Paris, 1985, col.  Théophanie, 52 de broșuri, peste 900 de articole, studii, cuvântări, prefețe în limba română, 45 de studii și articole în limba franceză, 35 de studii și articole în limba engleză, 19 studii și articole în limba germană, 14 studii și articole apărute în alte limbi. Pe aceeași coordonată științifică, Întâistătătorul Bisericii a participat la peste 120 de simpozioane, congrese, conferințe, colocvii sau întruniri naționale și internaționale.

Pentru activitatea pe care o desfășoară cu deplină competență și dăruire, pentru rezultatele obținute în cadrul acesteia, Preafericitul Părinte Daniel a obținut o serie de distincții și titluri academice și culturale, între care se află: Ordinul Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce acordat de către Președintele României, București (2000); Membru titular al Academiei Internaționale de Științe Religioase, Bruxelles (2000); Premiul Institutului Ecumenic „Sfântul Nicolae” din Bari, Italia (26 ianuarie 2002); Premiul Pro Humanitate acordat de Fundația Europeană pentru Cultură „Pro Europa” (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania (2002); Doctor Honoris Causa al Universității Catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut – SUA (2003); Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce, acordat de Preşedintele României, Bucureşti (30 septembrie 2007); Membru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007); Doctor Honoris Causa al Institutului de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris (9 iulie 2009); Ordinul Sfinţii Chiril şi Metodiu, cea mai înaltă distincţie bisericească cehă, Most – Cehia (9 octombrie 2011); Ordinul Crucea Sfântului Apostol Marcu în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Alexandriei, Bucureşti (28 octombrie 2011).

 IV. Patriarhul Daniel – întemeietor, ziditor și înnoitor, călăuză spirituală pentru neamul românesc

Toate cele de mai sus sunt numai o parte dintr‑o operă administrativă, socială, misionară, teologică și științifică de mare cuprindere.  Activitatea substanțială și comprehensivă, făcută cu har, competență și autoritate științifică, atestă vrednicia și dăruirea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Prin prodigioasa operă desfășurată până în prezent, Patriarhul Daniel mărturisește că și‑a făcut din întreaga viață un mod de slujire a lui Dumnezeu, a Bisericii și a poporului român. 

Pentru aceasta, Preafericitul Daniel, al șaselea patriarh al României, a venit cu un suflu nou în fruntea Bisericii, cu gândul de a o întări și de a o înnoi, de a o crește, de a o face mai solidă și mai puternică pentru astăzi și pentru viitor. Întemeietor, ziditor și înnoitor, a adus în fruntea Bisericii noastre o viziune nouă, construită pe conștiința și demnitatea credinței strămoșești, prin care a oferit un cadru nou de dezvoltare și de evoluție Ortodoxiei românești. 

Viziunea și fapta Patriarhului se întemeiază pe conștiința că Biserica și credința reprezintă un factor esențial al identității spirituale a individului și a societății. Întărirea și dezvoltarea Bisericii înseamnă consolidarea identității și conștiinței de sine a poporului. De aceea a construit biserici, de aceea a vrut ca fiecare sat din România să aibă un lăcaș de rugăciune, laudă și mulțumire către Dumnezeu. Dezvoltând Biserica, a întărit structura de rezistență a acestei națiuni. Proiectul Patriarhului, care a devenit un riguros program de acțiune, desfășurat temeinic, cu răspundere, pricepere și suflet, a fost ca, prin Biserică, să întărească neamul. Iar neamul nostru are nevoie mai mare decât oricând de sprijinul moral și duhovnicesc al Bisericii, ca reazem și cale a comunicării cu Dumnezeu. Lovit de istorie, de‑a lungul mileniilor, lovit de comunism cu ideologia lui ateistă, poporul român este astăzi, cum a fost, de altfel, în toată istoria sa, la răscrucea timpurilor, tendințelor, curentelor și provocărilor, pe nisipurile mișcătoare ale globalizării.  Astăzi, sub pretextul libertății de conștiință, în numele liberului‑arbitru și al emancipării individului, sunt vehiculate și promovate idei și atitudini împotriva religiei, împotriva legăturii omului cu Dumnezeu. Dar, poate, mai mult decât oricând, împotriva creștinismului și a Ortodoxiei.  Se vorbește, în unele cercuri, de „Europa postcreștină”, de o lume fără religie, ca de o lume eliberată de dogme, în care indivizii vor fi liberi și fericiți. Dar aceasta nu este nimic altceva decât o formă gravă de manipulare, care deschide calea nu spre „eliberare” și „libertate”, ci către înrobirea omului. Nemaiavând pe Dumnezeu cu el și în el, omul cade în robia unei libertăți iluzorii care nu conduce decât la alienare și rătăcire. Pentru că Dumnezeu este libertatea individului, iar credința, calea către această libertate. Cei care lovesc astăzi în Biserica Ortodoxă și în slujitorii ei lovesc, cu argumente dintre cele mai diverse, deghizate în haina „europeană” sau globalizantă a valorilor, drepturilor și libertăților, lovesc, cu viclenie și ură, în poporul român, în însăși ființa și identitatea acestuia. Prin ceea ce face, prin apărarea Bisericii și a Ortodoxiei românești, prin opera administrativă, socială, misionară și teologică, Patriarhul Daniel luptă pentru apărarea ființei și identității naționale. 

Un simbol al acestei lupte și afirmări este Catedrala Mântuirii Neamului, proiect grandios, nu spre slavă deșartă, ca Turnul Babel din ținutul Shinnar, ci ca un Templu al Logosului Creștin, ca un locaș de rugăciune cu valoare simbolică, prin care se exprimă puterea și măreția Ortodoxiei românești. O măreție smerită, o apologie a credinței și bucuriei întru Cel de Sus, care aduce slavă lui Dumnezeu. Catedrala Mântuirii Neamului pe care Părintele Patriarh o ctitorește este Biserica pe care Poporul român și Ortodoxia românească o merită și, prin osârdia Întâistătătorului și celor atașați credinței strămoșești, se înfăptuiește astăzi.

Înțelegând rolul pe care îl are învățătura religioasă în educația copiilor și tinerilor, Părintele Patriarh Daniel a refăcut legătura și îngemănarea dintre Școală și Religie, prin recuperarea acesteia din urmă, din întunericul ateismului comunist, și așezarea ei în programa școlară ca disciplină obligatorie. În spiritul acestei viziuni, Preafericitul militează și duce o luptă susținută pentru menținerea Religiei în școală, pentru prezența icoanelor în unitățile de învățământ. Este o luptă cu forțe care se îndreaptă cu ură și furie împotriva Religiei, împotriva Bisericii și a Ortodoxiei, dusă prin organizații și indivizi. Întoarcerea Religiei în școală este un act de normalitate, într‑o lume care nu‑și uită rădăcinile, ființa și identitatea, pentru un popor născut creștin, aflat sub semnul Întâiului chemat, Apostolul Andrei. Învățătura religioasă din școală oferă copiilor principii, valori și repere pentru o viață curată, o morală creștină și un program de existență sub auspiciile credinței, bucuriei și speranței. Valori de care lumea de azi, aflată într‑un galopant proces de secularizare, alienare și rătăcire, are nevoie, poate, mai mult decât oricând.

Prin Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Biserica Ortodoxă și‑a dezvoltat și își dezvoltă, în continuare, misiunea socială, apropiindu‑se mai mult de oameni, nu numai în cadrul slujbelor și serviciilor religioase, ci coborând în mijlocul poporului, care are nevoie de sprijin și de îndrumare. Activitățile misionare, educaționale, sociale, umanitare, filantropice, caritabile, serviciile, instituțiile și așezămintele gândite pentru asistență și ajutorare, pentru hrană și adăpost, pentru educație și incluziune socială, centrele de tratament, toate acestea exprimă o viziune profund creștină, întemeiată pe iubire și solidaritate, pe care Patriarhul o pune în lucrare în sensul menirii Bisericii Ortodoxe. Biserica de azi este, așa cum a fost, de altminteri, mereu, chiar și în epocile de restriște, de la năvălirea hoardelor păgâne până la păgânismul ideologiei comuniste, aproape de popor, de națiune și de fiecare individ. În acest spirit, Patriarhul, conectat la evoluțiile lumii moderne, a creat Centrul de Presă BASILICA, instituție care cuprinde Ziarul Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică, revista lunară Vestitorul Ortodoxiei, Postul de televiziune TRINITAS TV, Radio TRINITAS, Agenția de știri BASILICA și Biroul de presă. Toate acestea sunt canale de comunicare cu societatea, mijloace de promovare a activității Bisericii și a Cuvântului către oameni. Ca inițiator al acestor modalități de exprimare publică, Părintele Patriarh are rolul de pionier într‑un domeniu, prin excelență, conservator, în baza unui vizionarism reformator care deschide biserica spre lume, într‑un proces de comunicare transparentă și de dialog permanent. 

Prin deschiderea ecumenică, Preafericitul Părinte se pune în slujba sensului primordial al Bisericii, de lăcaș al Cuvântului, de așezământ al păcii, al comuniunii cu Dumnezeu și al comuniunii între oameni, în spiritul învățăturii creștine, al mesajului fundamental al Mântuitorului Iisus Hristos, care înseamnă iubire.  Or, iubirea este incompatibilă cu schisma, cu discordia, cu lipsa de înțelegere. Spirit luminat prin credință și învățătură, Patriarhul nostru militează pentru unitatea creștinilor, pentru refacerea trupului rupt al Bisericii.  Este o lucrare meritorie, care vine în continuarea deschiderii create de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, cel care, într‑o întâlnire de mare intensitate și vibrație creștină cu nu mai puțin vrednicul de amintire Papă Ioan‑Paul al II‑lea, a refăcut, în chip simbolic, sub puterea și puritatea iubirii înveșmântate în alb unitatea creștinismului oriental cu cel occidental, sub auspiciile universalității Cuvântului lui Hristos. Lucrător pentru unitatea creștinilor, Preafericitul Daniel este un demn continuator al acestei opere, o datorie a tuturor spre împlinirea sensului dintâi al învățăturii creștine.

Preafericitul Părinte Daniel este un cărturar al ortodoxiei de azi, care duce mai departe opera învățătorului său, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare gânditor și teolog ortodox al secolului XX. Opera sa aduce contribuții substanțiale la literatura teologică, îmbogățind bibliografia Ortodoxiei, a Creștinismului în ansamblu și a culturii românești. În felul acesta, Patriarhul Daniel este un demn continuator al marelui deschizător de drumuri în Taina Cuvântului, care a fost Părintele Stăniloae. Unul dintre cei mai învățați patriarhi ai României, școlit la universități de prestigiu, autor al unei opere de substanță și trăire teologică, în care intră cărți, studii, lucrări, articole, Părintele Patriarh Daniel este un intelectual al Bisericii, un gânditor care își zidește lucrarea pe temeiul de nezdruncinat al Cuvântului lui Dumnezeu.

Ucenic la mari teologi, profesori și duhovnici – părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele Ilie Cleopa –, teolog și cărturar de mare valoare el însuși, om de inițiativă și faptă, ctitor și ziditor, Preafericitul Părinte Daniel este astăzi Păstorul spiritual al Bisericii și poporului român, cel care are marea și dificila misiune de a îndruma și conduce națiunea, mai departe, pe calea Cuvântului și a Credinței în Dumnezeu și, prin aceasta, de a ajuta la păstrarea și afirmarea identității noastre în concertul polifonic, deseori disonant și dizarmonic, al lumii de azi. Cu o astfel de călăuză, poporul român are șansa de a renaște în identitate și demnitate, într‑o Europă pe care o locuiește, poate, de dinainte de începuturile ei, pe care a apărat‑o sute de ani, cu prețul sângelui și al jertfei de sine, păstrându‑și credința, încrederea și dragostea în Dumnezeu.

Pentru toate aceste merite incontestabile, pentru opera de largă cuprindere pe care o desfășoară ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, pentru statutul de Păstor Spiritual al Poporului Român, pentru valoarea de teolog, profesor universitar și cercetător, pentru rolul de îndrumător al românilor pe calea Adevărului și a Credinței, Universitatea Titu Maiorescu din București este onorată să acorde titlul academic DOCTOR HONORIS CAUSA Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. 

Vivat, Crescat, Floreat!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Prof. univ. dr. Iosif R. URS
Președintele Universității Titu Maiorescu

Citește și:  Distincţie academică pentru Patriarhul României

                 Originea religioasă a dreptului, secularizarea lui şi nevoia actuală de dialog interdisciplinar