Lucrarea vindecătoare și eliberatoare a lui Hristos continuă în Biserică

În Duminica a 5-a după Rusalii, 5 iulie, în care se citește textul evanghelic ce relatează vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei (Matei 8, 28-34; 9, 1), Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a explicat că „lucrarea de vindecare a sufletului de păcate și patimi robitoare cuprinde în ea o luptă duhovnicească între Duhul lui Hristos primit de creștini la Botez și duhurile rele care-l urăsc pe omul credincios, rugător și smerit”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că dumnezeirea lui Iisus este recunoscută fără ezitare chiar și de duhurile necurate. „Cei doi demonizați locuiau în morminte, înțelegându-se simbolic prin aceasta și faptul că se aflau într-o stare de moarte socială și spirituală, adică de totală izolare de comunitate și de harul rugăciunii. Cei doi oameni îndrăciți sau demonizați erau plini de răutate și urau pe ceilalți oameni, purtându-se foarte violent cu ei. De fapt, nu ei înșiși se purtau violent cu oamenii, ci duhurile rele care puseseră stăpânire pe ei. Evanghelia ne arată că duhurile rele care îi stăpâneau pe acești doi oameni se foloseau de vocea lor și strigau: «Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne osândești?» (Matei 8, 29). Prin aceste strigăte înțelegem că demonii mărturisesc dumnezeirea lui Iisus și, în același timp, ei se tem de puterea Lui dreaptă ca Judecător al lumii la sfârșitul veacurilor, când satana și toți slujitorii lui vor fi pedepsiți. De aceea duhurile rele întrebau pe Iisus: «Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?», adică mai înainte de judecata finală sau universală a lumii. Demonii care au pus stăpânire pe acești doi oameni cunoșteau mai mult decât oamenii obișnuiți ce se va întâmpla în ziua judecății cu cei care săvârșesc răul”, a explicat Preafericirea Sa. 

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că simpla prezență a sfințeniei și iubirii milostive a Mântuitorului îi chinuie pe demoni: „Dar acum, Domnul Iisus Hristos îi judecă și-i chinuiește pe demoni nu prin mustrare, ci prin prezența Sa fizică alături de oamenii în care se aflau demonii, adică prin contrastul dintre iubirea Lui milostivă și răutatea violentă a demonilor față de oameni. Deși nu i-a certat și nu i-a pedepsit atunci pe acești demoni răi și necurați, Iisus îi chinuia totuși, deoarece le provoca suferință spirituală numai prin prezența sfințeniei Lui și a compasiunii Lui lângă oamenii chinuiți de demoni. Nimeni dintre locuitorii ținutului Gadarei nu L-a rugat pe Iisus să vină acolo pentru a-i vindeca sau a-i elibera pe acești doi oameni demonizați. De ce? Pentru că populația cetății din care proveneau acești doi oameni chinuiți de demoni nu-i mai considera oameni, ci-i asimila cu demonii răufăcători. Prin lucrarea duhurilor rele care se aflau în ei, acești oameni chinuiți deveniseră foarte furioși și violenți. Dar tocmai spre acești doi oameni demonizați, de care nimeni din cetate nu se mai îngrijea, ci toți se temeau, vine Iisus să-i elibereze. În mod intenționat, Iisus a venit în locul acela în care persoana umană era chinuită, înstrăinată și înrăită, scoasă din firescul ei”. 

De asemenea, Preafericirea Sa a punctat că locuitorii cetății Gadara erau dominați de un materialism profund, prețuind bunurile materiale mai mult decât viața, demnitatea și libertatea spirituală a semenilor lor. 

„Demonii, plini de răutate, văzând că Iisus vrea să-i elibereze pe oamenii chinuiți de ei, au cerut lui Iisus să-i lase să intre într-o turmă mare de porci aflată în apropiere, o turmă de aproximativ 2.000 de porci, după cum ne spune Sfântul Evanghelist Marcu (5, 13). Iisus acceptă cererea demonilor, care, ieșind din cei doi oameni, îndată au intrat în porci, iar turma întreagă s-a aruncat în mare și, înecându-se, a murit. Atunci, în mare grabă, cei care păzeau porcii au anunțat pe locuitorii cetății despre cele întâmplate, iar aceștia, văzând că Iisus le-a cauzat mare pagubă materială, I-au cerut să plece din hotarele lor. Înțelegem, așadar, că locuitorii cetății Gadara erau mai preocupați de valoarea materială a porcilor decât de eliberarea și vindecarea spirituală a concetățenilor posedați. În loc să se bucure că doi oameni care fuseseră robiți de demoni au fost vindecați și ca atare să-și arate recunoștința față de Iisus, acești locuitori ai cetății Gadara I-au cerut lui Iisus să plece de la ei. Paguba cauzată prin înecarea porcilor li s-a părut mult mai mare decât binefacerea vindecării celor doi oameni demonizați”, a arătat Preafericirea Sa. 

În încheiere, Patriarhul României a pus în lumină că lucrarea vindecătoare și eliberatoare a lui Hristos nu s-a oprit în trecut, ci continuă până astăzi în Biserică: „Evanghelia Duminicii a 5-a după Rusalii este foarte tulburătoare deoarece ne arată că demonii care îi chinuiesc pe oameni îi folosesc pe aceștia ca să îi chinuiască și ei, la rândul lor, pe alți oameni. Însă Domnul Iisus Hristos vine să-i elibereze pe oameni de duhurile rele și să-i integreze în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu semenii lor. Lucrarea Domnului Iisus Hristos de vindecare a oamenilor de duhurile rele se continuă în Biserica Sa, în Trupul Său tainic, ca lucrare de vindecare sau de eliberare a lor de lucrări diavolești violente și de patimi robitoare, precum și de ridicare a lor la starea de iubire față de Dumnezeu și de semeni. Rugăciunea zilnică a omului credincios și puterea semnului Sfintei Cruci, pe care credinciosul îl folosește des, alungă puterea duhurilor rele [...]. Lucrarea de vindecare a sufletului de păcate și patimi robitoare cuprinde în ea o luptă duhovnicească între Duhul lui Hristos primit de creștini la Botez și duhurile rele care-l urăsc pe omul credincios, rugător și smerit. Din acest motiv, rugăciunile începătoare sau introductive ale Bisericii Ortodoxe pornesc cu rugăciunea «Împărate ceresc». Prin această rugăciune se cere ca Duhul Sfânt să locuiască în noi, să ne curățească de toată întinăciunea și să ne mântuiască sufletul, adică să ne unească prin har cu Dumnezeu”.