De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Mihai Eminescu pomenit la 125 de ani de la moarte
Ieri s-au împlinit 125 de ani de la moartea poetului naţional Mihai Eminescu (1850-1889). La Catedrala patriarhală şi la mormântul poetului de la cimitirul Bellu au fost săvârşite slujbe de pomenire. La fel ca în fiecare an, personalitatea poetului a fost evidenţiată de preoţi, profesori, poeţi, oameni de cultură, care şi-au exprimat dorinţa ca opera acestuia să nu fie uitată, ci să continue să inspire sentimentul de mândrie naţională şi dragoste faţă de România.
Personalitatea lui Mihai Eminescu a îmbrăţişat multiple aspecte ale fiinţei naţionale. Cunoscut îndeosebi ca „poetul nepereche“ sau „Luceafărul poeziei româneşti“, Mihai Eminescu şi-a exprimat în lucrările lui atât latura mistică şi devoţiunea faţă de Biserica Ortodoxă Română, cât şi idealurile sale naţionale, de ridicare a poporului român şi de constituire a României Mari.
La Catedrala patriarhală, după oficierea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori, a săvârşit slujba Parastasului pentru Mihai Eminescu şi pentru cei adormiţi din neamul său. La finalul slujbei de pomenire, Preasfinţitul Ieronim a rostit un cuvânt de învăţătură despre personalitatea poetului. „Nu putem spune în câteva cuvinte ce a însemnat Mihai Eminescu pentru naţiunea română. A fost un romantic desăvârşit, a avut foarte frumoase viziuni asupra naturii înconjurătoare şi asupra omului, dar a fost şi un mare patriot. A militat pentru ca Basarabia să revină la patria-mamă, a militat pentru unirea Ardealului cu România, dar a fost şi un om credincios. Până astăzi avem de la Mihai Eminescu o minunată rugăciune închinată Maicii Domnului, dar avem şi alte gânduri frumoase dedicate României, despre care spunea: «Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, (…) la trecu-ţi mare, mare viitor». Iată ce moştenire frumoasă ne lasă acest poet, care este alături de sufletele noastre“, a spus PS Ieronim Sinaitul.
Tot ieri, la capela cimitirului Bellu, un sobor de slujitori a săvârşit Sfânta Liturghie, după care, la mormântul poetului, a fost săvârşită o slujbă de pomenire de către un sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte părintele consilier patriarhal Florin Şerbănescu, de la Sectorul Cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, şi părintele Alexandru Barna, consilier eparhial la Sectorul cultural şi comunicaţii media al Arhiepiscopiei Bucureştilor. „Ziua aceasta, împreună cu ziua de naştere a poetului, reprezintă nişte repere fundamentale, cu rezonanţe speciale, simfonice, pentru că ne reunesc pe toţi în acelaşi gând. Poetul Mihai Eminescu s-a aşezat în pământ ca o sămânţă care a rodit în posteritate, rodeşte iată în contemporaneitate şi nădăjduim că va rodi cât va dăinui poporul român, care îl va cinsti ca pe un părinte cultural, ca pe un părinte al fiinţei sufletului naţional. Vă readuc aminte că cel dintâi care l-a numit pe Eminescu «Luceafărul poeziei româneşti» a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, vrednicul de pomenire Miron Cristea, care a scris o lucrare de doctorat despre Mihai Eminescu“, a spus părintele Florin Şerbănescu.