În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Moaștele Cuviosului Dimitrie cel Nou în lăcașuri din sectorul 2
Bogata atmosferă duhovnicească specifică Duminicii Sfintei Cruci a fost dublată, în Protoieria Sector 2 Capitală, de vizita Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. În contextul pelerinajului istoric ce marchează împlinirea a 250 de ani de când sfintele sale moaște se află în București, Cuviosul a poposit duminică în mai multe parohii și așezăminte monahale din cuprinsul protopopiatului. Delegația care a însoțit cinstitul odor a fost condusă de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal.
Cu toate că vizita duhovnicească a Sfântului Dimitrie cel Nou în cuprinsul Protoieriei Sector 2 Capitală a avut loc, potrivit programului pelerinajului, în această duminică, de binecuvântarea și prezența Cuviosului s-au bucurat cu anticipație, cu două săptămâni în urmă, credincioșii Parohiei Icoanei. Popasul duhovnicesc în cunoscuta Biserică a Icoanei s-a datorat faptului că aici a fost zugrăvit, pentru prima dată în Țara Românească, chipul Sfântului, în anul 1774.
Duminică, sfintele moaște au poposit mai întâi, timp de un ceas, în biserica Parohiei „Sfântul Dumitru”-Colentina. După săvârșirea slujbei speciale de binecuvântare a pelerinajului, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a arătat că închinătorii acestei parohii se bucură deja de prezența moaștelor Sfinților Martiri de la Niculițel: „Venirea Cuviosului Dimitrie în parohia dumneavoastră este o invitație a sfântului, adresată și dumneavoastră, de a-i întoarce vizita la sărbătoarea lui, la marele pelerinaj care va avea loc în cetatea Bucureștilor în seara zilei de 12 iulie, precum și la Sfânta Liturghie arhierească din ziua de sâmbătă, 13 iulie 2024, când se va sărbători solemn împlinirea a 250 de ani de când moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aduse la București”.
De prezența sfintelor moaște ale Cuviosului s-au bucurat apoi obștea și pelerinii uneia dintre cele mai cunoscute vetre monahale din Capitală, Mănăstirea Plumbuita. Delegația care a adus cinstitul odor a fost întâmpinată de un grup de clerici condus de părintele protosinghel Justin Bulimar, starețul așezământului monahal. Racla Sfântului Dimitrie a fost așezată, cu multă cuviință, în baldachinul special amenajat în curtea mănăstirii, alături de cea care adăpostește un fragment din moaștele Înaintemergătorului Domnului. După oficierea rânduielii îndătinate, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de binecuvântare: „Popasul nostru în această străveche lavră a monahismului din Țara Românească este o comuniune de rugăciune a sfinților și a noastră, a credincioșilor. Astăzi, Cuviosul Dimitrie cel Nou, căruia părintele stareț Justin i-a slujit ani mulți la Catedrala Patriarhală, a venit să-l viziteze în mănăstirea aceasta istorică, așezată sub ocrotirea Sfântului Ioan Botezătorul și a Sfântului Ierarh Nicolae. Atunci când cinstim un sfânt în mod deosebit, cu evlavie, cu purtarea moaștelor în procesiune, în sunetul clopotelor și al cântărilor, el ne binecuvântează în chip deosebit cu harul, ajutorul și minunile lui”.
La invitaţia părintelui stareţ, elevii Şcolii Gimnaziale „Maica Domnului” din sectorul 2 au participat la acest eveniment istoric al Mănăstirii Plumbuita. „Alături de cadre didactice ale școlii și de părinți, îmbrăcați în straie populare, elevii l-au întâmpinat pe sfântul lor drag cu flori de crin în mână, intonându-i troparul. Emoția a fost mare, mai ales în momentul închinării la racla cu sfintele moaște și deopotrivă de intensă în momentul Sfintei Liturghii, la care unii dintre ei au participat până la capăt. A fost un moment unic, pe care nu îl vor uita niciodată, mai ales că au simțit binecuvântarea Sfântului”, ne-a transmis prof. Daniela Ignat, directoarea şcolii.
Fiind binecuvântați cu vreme frumoasă, închinătorii prezenți în număr mare au luat parte în continuare la Sfânta Liturghie săvârșită de ierarh la Altarul de vară al mănăstirii. După lecturarea pasajului evanghelic duminical (Marcu 8, 34-38; 9, 1), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a afirmat că slujbele Duminicii a 3-a a Marelui Post includ o cinstire specială a Sfintei Cruci, anticipând Sfintele și Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului și subliniind, totodată, legătura dintre Cruce și Înviere: „Centrul sărbătorii de astăzi este Crucea lui Hristos. Mulți ar putea fi ispitiți să întrebe de ce noi, creștinii, celebrăm un instrument de tortură, un semn al suferinței şi al morţii. Este adevărat, crucea exprimă toate aceste semnificații: durere, suferinţă, moarte. Totuși, datorită lui Hristos, Care a fost răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră, Crucea reprezintă triumful definitiv al iubirii lui Dumnezeu asupra tuturor păcatelor lumii. Crucea este, aşadar, simbolul cel mai puternic al biruinţei, al Învierii. Cinstirea Sfintei Cruci se datorează faptului că Hristos a sfințit-o cu Trupul şi Sângele Său, iar prin Învierea Sa a făcut-o stindardul de biruință a vieţii asupra morţii, a binelui asupra răului şi simbolul învierii neamului omenesc”.
Următorul popas al itinerarului duhovnicesc a avut loc la biserica Parohiei „Sfântul Silvestru”, acolo unde, după săvârșirea slujbei de binecuvântare a pelerinajului, Episcopul-vicar patriarhal a amintit că lăcașul de cult adăpostește cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Silvestru, Episcopul Romei: „Astăzi, s-au întâlnit aici un sfânt cuvios, un ascet cu viață simplă, și un sfânt ierarh, un episcop din veacul de aur al Bisericii. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, a cărui viață se remarcă nu prin evenimente excepționale, ci prin simplitate, se întâlnește acum cu marele ierarh și papă al Romei, Silvestru, cel care a însoţit-o pe Sfânta Împărăteasă Elena la Ierusalim și a fost martorul descoperirii Sfintei Cruci a Domnului”.
De mijlocirile și ajutorul Sfântului Dimitrie se folosesc în mod deosebit cei bolnavi, motiv pentru care următoarea oprire a procesiunii a avut loc în curtea Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie” din București. Aici, Cuviosul a ascultat rugăciunile și a văzut lacrimile tuturor pacienților și ostenitorilor instituției, indiferent că aceștia s-au putut deplasa sau nu înaintea raclei sale. În semn de binecuvântare și grijă față de toți bolnavii, un veșmânt al Cuviosului a fost adus de membrii delegației la patul fiecăruia. „Doresc să transmit binecuvântarea și aprecierea Părintelui Patriarh Daniel pentru doamna Adriana Căruntu, coordonatoarea acestui centru, și pentru tot personalul medical și cei care lucrează aici cu competență, responsabilitate și dăruire pentru îngrijirea și alinarea bolnavilor, dar și pentru familiile celor internați aici. Vă amintesc tuturor ostenitorilor acestui așezământ că în profesia voastră se împlinesc cuvintele lui Hristos: «Tot ceea ce ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei mai mici, Mie Mi-ați făcut!» (Matei 25, 40). Hristos Domnul nu rămâne niciodată dator, ci îi răsplătește fiecăruia bunătatea, jertfa și dragostea cu darurile Sale cele bogate și veșnice”, a afirmat aici ierarhul.
În continuare a fost vizitată Parohia Doamna Oltea, păstorită de părintele Mihai Cristian Popescu, protopop al Protoieriei Sector 2 Capitală, în lăcașul căreia se află un veșmânt care a acoperit sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie. În cuvântul rostit după săvârșirea rugăciunii rânduite, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a readus în atenția celor prezenți istoria dureroasă a bisericii parohiale, închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, care a fost demolată fulgerător de regimul comunist în anul 1986 și reconstruită după anul 1990: „Nu este o construcție monumentală, dar este o mărturie a faptului că suișurile și coborâșurile vieții, momentele dramatice prin care o comunitate trece pot fi preschimbate, prin credință, sârguință și fidelitate, în noi începuturi luminoase și pline de nădejde. Slujită cu multă dăruire de părintele protopop Mihai Cristian Popescu, această parohie a cunoscut o înnoire atât sub aspect edilitar, cât și al lucrării social-filantropice, culturale și misionare, desfășurată prin Așezământul social-cultural-medical din incinta bisericii”.
La rândul său, părintele protoiereu și-a exprimat recunoștința față de toți cei implicați în organizarea acestui pelerinaj și a adăugat: „Este o zi de binecuvântare nu doar pentru Parohia Doamna Oltea, ci pentru întregul sector 2 al Capitalei, pentru că astăzi, la jumătatea Postului, a continuat pelerinajul istoric început cu parohiile din Prahova și apoi Ilfov. Preasfinția Voastră ați sintetizat foarte concret și elocvent istoria și activitățile acestei parohii. În anul 2007, când s-au sfințit pictura bisericii și așezământul social-filantropic, Părintele nostru Patriarh a lăsat binecuvântare pe Sfânta Evanghelie, spunând astfel: «Binecuvântează, Doamne, Parohia Doamna Oltea, care a cunoscut suferința Crucii și bucuria Învierii». După anul 1990, prin vrednicia ctitorilor și slujitorilor acestei biserici modeste din punct de vedere arhitectural, am învățat să prețuim nu atât zidurile ei, cât comunitatea, trăind cu adevărat comuniunea și iubirea în Hristos”.
Ultimul popas duhovnicesc al pelerinajului din sectorul 2 al Capitalei s-a petrecut la Mănăstirea Christiana, acolo unde ierarhul a săvârșit, înconjurat de un numeros sobor de slujitori, Taina Sfântului Maslu. La slujba de tămăduire au participat, alături de viețuitoarele așezământului și de pelerini, și beneficiarele vârstnice care sunt îngrijite în așezământul socio-medical al mănăstirii. Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură pe marginea celui de-al patrulea pasaj evanghelic al acestei slujbe, care descrie, printre altele, vindecarea soacrei lui Petru de către Mântuitorul Hristos (Matei 8, 14-23): „Vedem aici că Iisus nu o vizitează singur pe acea femeie bătrână și bolnavă, ci merge împreună cu ucenicii Săi. Acest lucru ne face să ne gândim la ce presupune legătura dintre compasiune și comunitate. Vizitarea bătrânilor și a bolnavilor trebuie făcută de mulți și trebuie făcută mai des. Astăzi, mai ales când numărul bătrânilor a crescut în mod considerabil în proporție cu cel al tinerilor, trebuie să simțim responsabilitatea de a-i vizita pe vârstnici, care adesea sunt singuri și suferinzi”.