Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Nimic din ce se întâmplă nu se întâmplă fără ca Dumnezeu să știe

Nimic din ce se întâmplă nu se întâmplă fără ca Dumnezeu să știe

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Știri
Un articol de: Tudorel Rusu - 19 Mai, 2020

Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a slujit duminică, 17 mai, Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. 
Slujba a fost săvârșită în curtea mănăstirii, iar credincioșii prezenți au respectat măsurile de distanțare și protecție valabile în starea de alertă.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a făcut referire la câteva înțelesuri duhovnicești ale pandemiei actuale: „Nimic din ce se întâmplă în viața mea, în viața noastră, nu se întâmplă fără ca Dumnezeu să știe, fără ca Dumnezeu să rânduiască sau fără ca Dumnezeu să îngăduie și fără ca Dumnezeu să vrea să înțeleg sau să înțelegem ceva. N-aș vrea să greșesc sau să mă duc prea departe, dar îndrăznesc: oare ce o fi vrut Domnul să ne zică și încă ce vrea să ne zică pe mai departe, cu toată durerea aceasta care se întâmplă în lumea întreagă? 0,00125 centimetri are SARS-CoV-2 și a răsturnat o lume întreagă. Omul trăia cu impresia că poate produce și trimite ploaie când dorește el, că poate să schimbe legea naturală. Toți am fost îngenuncheați; și cei mari, și cei mici, și cei puternici, și cei slabi, și cei sănătoși, și cei mai puțin sănătoși - toți ne-am dovedit neputincioși în fața a ceva invizibil. Greșesc oare dacă zic că Dumnezeu a îngăduit lucrul acesta ca noi să ne vedem, totuși, locul? Să nu ne credem noi, oamenii, stăpânii preaputernici, să nu ne considerăm zei? Totodată, am învățat în această perioadă că ne putem mulțumi cu puțin, că viața poate fi plină și de lucruri mai mici. Apele nu au fost niciodată mai curate ca în această perioadă, florile au înflorit, copacii au înverzit, poluarea nu a mai fost măsurată în limite roșii. Poate Dumnezeu a vrut să ne zică: Nu trăiți numai voi în lumea aceasta, mai trăiesc și alții. Aveți grijă de pământul acesta!”