După o zi bogată în rugăciune, ateliere și vizite, tinerii participanți la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși (ITO) 2026 de la București s‑au adunat în lumina serii la Catedrala Națională din București pentru a audia o conferință de suflet susținută de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord. Seara a continuat cu prezentarea proiectului Centrului de activități cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul” și cu pelerinajul „Procesiunea luminilor”, desfășurat pe traseul dintre Catedrala Națională și Catedrala Patriarhală istorică, unde tinerii au primit binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Nimic din ce se întâmplă nu se întâmplă fără ca Dumnezeu să știe
Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a slujit duminică, 17 mai, Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
Slujba a fost săvârșită în curtea mănăstirii, iar credincioșii prezenți au respectat măsurile de distanțare și protecție valabile în starea de alertă.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a făcut referire la câteva înțelesuri duhovnicești ale pandemiei actuale: „Nimic din ce se întâmplă în viața mea, în viața noastră, nu se întâmplă fără ca Dumnezeu să știe, fără ca Dumnezeu să rânduiască sau fără ca Dumnezeu să îngăduie și fără ca Dumnezeu să vrea să înțeleg sau să înțelegem ceva. N-aș vrea să greșesc sau să mă duc prea departe, dar îndrăznesc: oare ce o fi vrut Domnul să ne zică și încă ce vrea să ne zică pe mai departe, cu toată durerea aceasta care se întâmplă în lumea întreagă? 0,00125 centimetri are SARS-CoV-2 și a răsturnat o lume întreagă. Omul trăia cu impresia că poate produce și trimite ploaie când dorește el, că poate să schimbe legea naturală. Toți am fost îngenuncheați; și cei mari, și cei mici, și cei puternici, și cei slabi, și cei sănătoși, și cei mai puțin sănătoși - toți ne-am dovedit neputincioși în fața a ceva invizibil. Greșesc oare dacă zic că Dumnezeu a îngăduit lucrul acesta ca noi să ne vedem, totuși, locul? Să nu ne credem noi, oamenii, stăpânii preaputernici, să nu ne considerăm zei? Totodată, am învățat în această perioadă că ne putem mulțumi cu puțin, că viața poate fi plină și de lucruri mai mici. Apele nu au fost niciodată mai curate ca în această perioadă, florile au înflorit, copacii au înverzit, poluarea nu a mai fost măsurată în limite roșii. Poate Dumnezeu a vrut să ne zică: Nu trăiți numai voi în lumea aceasta, mai trăiesc și alții. Aveți grijă de pământul acesta!”



.jpg)
