Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Ne întâlnim cu Dumnezeu acolo unde El este cel mai mult chemat”

„Ne întâlnim cu Dumnezeu acolo unde El este cel mai mult chemat”

Galerie foto (5) Galerie foto (5) Știri
Un articol de: Diac. Emilian Apostolescu - 02 Feb 2024

În ziua praznicului Întâmpinării Domnului, vineri, 2 februarie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședin­ței Patriarhale. Preafericirea Sa a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ale acestei sărbători ilustrate în paginile Noului Testament, în Evanghelia după Sfântul Luca (2, 22-40).

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a afirmat, pentru început, că evenimentul prezentării la templul din Ierusalim a Pruncului Iisus reprezenta împlinirea unei prevederi a Vechiului Legământ, care cerea ca primul născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului în sfântul lăcaș: „Această sărbătoare ne arată că, la 40 de zile după naștere, potrivit Legii Vechi, copilul nou-născut se prezenta la templu, împreună cu părinții, dacă era întâiul născut și era de parte bărbătească. Copilul era închinat Domnului cu speranța că el va fi Mesia, Unsul lui Dumnezeu, care va veni să mântuiască poporul Israel. Potrivit Legii lui Moise, când întâiul născut al unei familii era adus la templu ca mulțumire adusă lui Dumnezeu și ca binecuvântare pentru prunc, se oferea o pereche de turturele sau doi porumbei. Turturelele erau un simbol al fidelității, al credincioșiei, iar porumbeii erau un simbol al blândeții. Acest lucru însemna o deosebită binecuvântare, ca nou-născutul să fie credincios în toate față de Dumnezeu și să aibă darul blândeții. Prezentarea Dreptului Iosif și a Maicii Domnului împreună cu Pruncul Iisus la templu a avut o semnificație deosebită, bazată pe faptul că bătrânul și Dreptul Simeon și Prorocița Ana, care reprezentau poporul lui Israel, așteptau venirea lui Mesia în post și rugăciune. Inspirați de Duhul Sfânt, aceștia au mers la templu tocmai în ziua în care cei trei au sosit acolo”.

Preafericirea Sa a explicat în continuare sensurile duhovnicești ale pasajului evanghelic al zilei. 

„Dreptul Simeon recunoaște, prin luminarea dată lui de Duhul Sfânt, că în acest Prunc sosit la templu este prezent Mesia Cel așteptat. Acestui drept i-a făgăduit Duhul Sfânt că nu va muri până ce nu va vedea mântuirea lui Israel, adică pe Unsul lui Dumnezeu. În acest Prunc pe care el Îl primește pe brațe, Îl recunoaște pe Dumnezeu Cel nevăzut, necuprins și veșnic, Care, din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, S-a făcut tocmai ceea ce iubea, adică Om. Pruncul Iisus, care este Mântuitorul lumii, e purtat pe brațele bătrânului Simeon, El fiind Făcătorul cerului și al pământului Care poartă tot universul cu puterea iubirii Sale milostive. Aici este marea taină a smereniei lui Dumnezeu. Bătrânul dă slavă lui Dumnezeu și mulțumește, zicând: «Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel» (Luca 2, 29-32). Această rugăciune a Dreptului Simeon a intrat în cultul Bisericii Ortodoxe, în slujba Vecerniei, și arată că Vechiul Testament a fost o perioadă de așteptare a Mântuitorului. Generații de-a rândul au așteptat venirea lui Mesia. Așteptarea aceasta nu a fost una pasivă, ci activă. A fost o așteptare în stare de post și rugăciune, de împlinire a poruncilor și de spe­ranță. Acest lucru se vede și la Prorocița Ana, despre care se spune că era văduvă «și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua, în post și în rugăciuni. Și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuirea în Ierusalim» (Luca 2, 37-38)”, a arătat Patriarhul României. 

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că această sărbătoare ves­tește în mod concentrat viitoarea misiunea a Domnului Hristos. 

„Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este plină de semnificații pentru istoria mântuirii, dar și pentru viața creștinului care se întâl­nește cu Dumnezeu în Iisus Hristos, care Îl întâmpină și este întâmpinat de Dumnezeu. Dreptul Simeon este un proroc care, inspirat de Duhul Sfânt, profețește despre lucrarea acestui Prunc. (...) Sărbătoarea de astăzi este o întâlnire cu Hristos, dar și o luminare asupra Persoanei și lucrării viitoare ale lui Hristos, descoperite într-un mod foarte concentrat. Dreptul Simeon și Prorocița Ana reprezintă acea parte din poporul ales care are permanent speranța mântuirii. Dreptul Simeon a văzut unirea omului cu Dumnezeu în Cel ce este Dumnezeu unit cu firea omenească. Această unire reprezintă mântuirea. Mântuirea este semnificată și de faptul că Iisus a avut un nume hotărât dinainte de Dumnezeu, comunicat Fecioarei Maria la Buna Vestire și apoi împărtășit și Dreptului Iosif. Acest nume are înțelesul de «Dumnezeu mântuiește»”, a adăugat Patriarhul României.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat, în încheiere, felul în care creștinii trăiesc înțelesul duhovnicesc al sărbătorii Întâmpinării Domnului: „Această sărbătoare îi cheamă pe toți la întâmpinarea lui Hristos. Oamenii Îl întâmpină prin credință, prin rugăciune, prin sărutarea icoanei Lui și a Maicii Domnului cu Pruncul, prin ascultarea Evangheliei Sale, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, dar și prin împlinirea poruncilor iubirii Sale. Sfântul Marcu Ascetul spune că, atunci când împlinim poruncile lui Hristos, noi rămânem în El, iar Hristos rămâne în noi. Aceste forme sunt trepte duhovnicești de întâlnire cu Hristos și, ca atare, noi Îl întâmpinăm în mod deosebit în biserică. În modul cel mai solemn și sfânt, evreul se întâlnea cu Dumnezeu în templu, iar noi ne întâlnim cu Dumnezeu acolo unde El este cel mai mult chemat prin rugăciune, adică în biserică. E foarte interesant că această sărbătoare, a aducerii Pruncului la 40 de zile după naștere, a dat în tradiția Bisericii Ortodoxe măsura timpului la care un copil poate fi dus la biserică și botezat, uns cu Sfântul și Marele Mir și împărtășit. De la vârsta de 40 de zile, copiii pot fi aduși la biserică, unde primesc aceste trei Taine ale inițierii în viața creștină. Părinții vin să aducă mulțumire lui Dumnezeu pentru că pruncul este un dar al lui Dumnezeu pentru ei”, a explicat Preafericirea Sa.