O nouă seară de rugăciune pentru unitatea creștinilor în Capitală

Săptămâna (octava) de rugăciune pentru unitatea creștinilor (18-25 ianuarie 2026) a continuat marți seară, 20 ianuarie, la Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” din București. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la eveniment a fost Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a rostit meditația serii. 

În perioada 18-25 ianuarie 2026, în București și alte orașe din țară se desfășoară Săptămâna de rugăciune pentru unitatea crești­nilor. Întâlnirile din acest an au ca temă de reflecție versetul biblic: „Este un trup și un Duh, precum și chemați ați fost la o singură nădejde a chemării voastre”, întâlnit în Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel (4, 4).

La seara de rugăciune pentru unitatea creștinilor de marți, de la Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” din București, au participat reprezentanți ai Bisericilor și cultelor creștine din țara noastră, precum și Ciprian Olinici, secretar de stat pentru Culte, din cadrul Guvernului României. 

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit meditația duhovnicească a serii,  referindu-se la Sfântul Maxim Mărturisitorul, sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română la data de 21 ianuarie. 

„Cine a fost cel ale cărui scrieri încă uimesc prin profunzimea lor, ale cărui suferințe încă ne cutremură, ale cărui învățături rămân izvor nesecat pentru orice inimă însetată de Dumnezeu? Provenind dintr-o ilustră familie a Constantinopolului, înzestrat cu o inteli­gență excepțională și o rară capacitate de pătrundere filosofică, Sfântul Maxim a urmat studii strălucite și a pășit pe drumul unei cariere politice de prestigiu. A ajuns chiar la conducerea cancelariei imperiale, în vremea lui Heraclie, aflându-se în inima vieții publice și a deciziilor majore ale imperiului. Și totuși, nici cinstea, nici puterea care-i amăgea pe mulți, nici bogățiile care ar fi asigurat gene­rații întregi ale familiei sale, nimic din toate acestea n-a reușit să stingă dorul lui nemărginit după Dumnezeu. Ajuns la ceea ce părinții numesc «fericita limpezire lăuntrică» sau claritatea minții care se naște din rugăciune și din smerenie, Maxim a înțeles că adevărata libertate nu se dobândește prin acumulare de putere, ci prin nevoință”, a spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. 

Ierarhul a pus în lumină și înțe­lesul profund al păcii creștine, ca rod al Duhului Sfânt și ca liniște statornică a inimii în mijlocul încercărilor lumii: „Pacea pe care o oferă Domnul este diferită de pacea pe care o observăm noi. Nu este liniștea aparentă a cimitirelor, nici echilibrul fragil al puterilor care se neutralizează reciproc. Pacea pe care o căutăm este o liniște adâncă a inimii, care rămâne statornică în mijlocul unei lumi risipite și adesea atât de frământate. Este pacea omului care știe de unde vine și încotro merge; este pacea celui care și-a pus nădejdea nu în principii, nici în fiii oamenilor în care nu este izbăvire, ci în Dumnezeu, care a făcut cerul și pământul”.

„Ce ne rămâne, așadar, de făcut? Să trăim în pacea lui Hristos ca o luptă continuă împotriva patimilor, căci patimile dezbină și înăuntru, și pe dinafară. Să urmăm exemplul marilor mărturisitori, mărturisind adevărul cu blândețe, fără să ne temem de consecințe”, a concluzionat ierarhul.

La sfârșitul oficiului religios, Preasfințitul Mihai Frățilă, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” din Bucu­rești, a adresat un cuvânt de mul­țu­mire celor prezenți  și un îndemn la căutarea lui Dumnezeu: „Pentru fiecare dintre noi viața are sens și în cele mai copleșitoare condiții. A-L căuta pe Dumnezeu dincolo de apartenențele noastre înseamnă, cu alte cuvinte, așa cum a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, să fim un alt soi de oameni. Dincolo de a avea, de a face, să putem fi într-adevăr ai lui Hristos și să fie, prin puterea și darul lui Dumnezeu, seninătatea acelei perseverențe care îi lasă șansa lui Dumnezeu să pună amprenta Sa în viețile noastre, dar și în viețile celorlalți pe care îi întâlnim”.