Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Părintele Dumitru Merticariu a fost înmormântat lângă biserica unde a slujit aproape trei decenii

Părintele Dumitru Merticariu a fost înmormântat lângă biserica unde a slujit aproape trei decenii

Galerie foto (14) Galerie foto (14) Știri
Un articol de: Tudorel Rusu - 10 Apr, 2021

Momente de doliu în Parohia „Duminica Tuturor Sfinţilor”-Banu din Iași, unde fostul preot al acestei comunități, părintele Dumitru Merticariu, a fost condus de familie, apropiați, enoriași și ucenici pe ultimul drum. La slujba Înmormântării, alături de fratele părintelui Dumitru - Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, au fost prezenți alți trei ierarhi ai Bisericii noastre: Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Considerat ctitor, ca unul ce a contribuit decisiv la lucrările recente de restaurare a Bisericii Banu, părintele Dumitru Merticariu a fost înhumat chiar lângă lăcașul de cult.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit sâmbătă, 10 aprilie, la Biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor”-Banu din Iași, alături de Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și de un sobor de preoți și diaconi, slujba de înmormântare a părintelui Dumitru Merticariu, trecut la cele veșnice în dimineaţa zilei de 7 aprilie 2021. Slujba de înhumare a fost precedată de Sfânta Liturghie arhierească, săvârșită la orele dimineții de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul.

Sute de ieșeni și zeci de slujitori ai sfintelor altare - mulți membri ai Administrației Patriarhale și Mitropolitane, au ales să‑și ia rămas-bun de la cel care slujit ca preot paroh aproape trei decenii la Biserica Banu, atestată ca „prima şi unica biserică în care s‑a slujit de la început (1705) exclusiv în limba română, spre deosebire de celelalte lăcaşuri de cult unde se slujea în greacă ori slavonă”. Părintele Dumitru Merticariu ar fi împlinit la 6 octombrie vârsta de 70 de ani.

„Părintele iconom stavrofor Dumitru Merticariu (1951‑2021). Un preot misionar, harnic şi jertfelnic”

Înainte de înhumare, au avut loc cuvântările şi prezentarea mesajelor de condoleanţe. Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Părintele iconom stavrofor Dumitru Merticariu (1951‑2021). Un preot misionar, harnic şi jertfelnic”, a fost citit de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul. „În toată viaţa şi activitatea sa, părintele Dumitru Merticariu a ilustrat cu multă pasiune şi autenticitate chipul preotului misionar în mijlocul cetății. Înzestrat de Dumnezeu cu daruri deosebite, a adăugat la acestea strădaniile sale personale, fiind un mare iubitor al slujirii Sfântului Altar, al muzicii bisericeşti, al artei, al culturii şi al oamenilor. Dăruirea şi spiritul său misionar, conştiinţa puternică în ceea ce priveşte responsabilitatea pastorală, precum şi zelul misionar în propovăduirea şi păstrarea dreptei credinţe, a spiritualităţii şi identităţii ortodoxe româneşti, pot fi un exemplu de înțelegere a slujirii aproapelui şi a Bisericii lui Hristos. (...) Prețuind în chip deosebit întreaga lucrare a părintelui Dumitru Merticariu, în ziua de 2 iulie 2017, cu prilejul resfințirii picturii interioare a Bisericii Banu, i‑am conferit părintelui Ordinul «Crucea Patriarhală» pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. Ultima parte a vieţii sale pământești a fost încercată de o boală grea, pe care însă a îndurat‑o cu răbdare, smerenie şi multă rugăciune. În această zi îndoliată, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul slujitorului Său preotul Dumitru în corturile drepților şi în ceata sfinților slujitori şi să‑i dăruiască odihnă în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi”, s‑a arătat în mesajul transmis de Părintele Patriarh.

În mesajul patriarhal au fost menționate și detalii biografice: „S‑a născut la 6 octombrie 1951, în localitatea Știubieni, judeţul Botoșani, din părinţii Constantin şi Maria. Între anii 1966 şi 1971 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, acolo unde îl va atrage și pe fratele său mai tânăr, actualul Episcop‑vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul. Între anii 1971 şi 1975 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din București. În anul 1976 s‑a căsătorit cu doamna Cornelia, având împreună două fete, Elena şi Cristina. A fost hirotonit preot în anul 1976 de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Adrian Hriţcu, pe atunci Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. În perioada 1979‑1992, a slujit la Parohia Erbiceni, de lângă Iași, unde a dat dovadă de mult devotament și spirit gospodăresc, reușind să rectitorească biserica şi casa parohială. În anul 1992, a ocupat, prin concurs, postul de preot paroh la Biserica «Duminica Tuturor Sfinților»‑Banu, unul dintre cele mai frumoase şi mai importante obiective religioase din centrul Iașiului, aflat, însă, într‑o stare avansată de degradare. Cu eforturi foarte mari, cu neobosită muncă şi jertfelnicie, părintele Dumitru Merticariu s‑a dedicat «cu timp şi fără timp» lucrărilor de consolidare, restaurare şi dotare a Bisericii Banu, luptând, în acelaşi timp, şi pentru confirmarea drepturilor legale asupra proprietăților acestui așezământ istoric. Sfântul lăcaș a fost consolidat şi restaurat atât la exterior, cât şi la interior, dobândind frumuseţea de altădată, însă jertfelnicia şi osteneala părintelui Dumitru i‑au șubrezit sănătatea”.

„Povara a două dureri” în viața părintelui Dumitru Merticariu

În continuare, a urmat cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, intitulat „Părintele Dumitru Merticariu, un misionar în slujba Bisericii și a Neamului”. „Avea o capacitate uimitoare de a‑și apropia oamenii, de orice condiție ar fi fost ei. Credincioși, oameni obișnuiți, intelectuali sau reprezentanți de instituții - cu fiecare dintre ei găsea ușor o cale de comunicare. Parohia, fiind situată nu departe de Copoul universitar, multe cadre didactice, mulți studenți găseau ușor drumul spre Biserica Banu. Fiecare simțea că are un loc al său în inima largă a părintelui Dumitru. Mulți tineri pot da mărturie despre suportul moral sau material pe care l‑au primit ca de la un tată ori de câte ori au avut nevoie, cu discreție și delicatețe”, a evidențiat Înaltpreasfinția Sa.

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a vorbit și despre „povara a două dureri” din viața părintelui Dumitru Merticariu: „Privind de‑a lungul vieții sale, am putea spune că părintele Dumitru a dus mai ales povara a două dureri. A suferit mult văzând cum, ani de‑a rândul, biserica ce poartă hramul «Duminica Tuturor Sfinţilor» se arăta tuturor ca o rană deschisă, măcinată de timp, zdrobită de vremuri neprielnice. Precum psalmistul David, părintele așeza în fierbinte rugăciune dorința de a vedea casa Domnului restaurată: «Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele până ce nu voi afla loc Domnului» (Psalmi 131, 4‑5), restaurându‑I casa. S‑a zbătut, s‑a frământat, a strigat la Dumnezeu. Într‑un final, s‑a împlinit și în cazul său cuvântul consemnat în Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah: «Până la o vreme va suferi cel îndelung‑răbdător, după aceea îi va răsări veselie» (1, 22). Părintele Dumitru a fost stăruitor, îndelung‑răbdător și mereu încrezător, iar Dumnezeu i‑a răsplătit această luptă cu bucuria restaurării. Dintr‑o biserică dintre cele mai degradate, Banu a devenit biserica cea frumoasă din inima orașului, o zidire aleasă, odihnitoare de suflete și priviri. Părintele Dumitru este unul dintre primii preoți, dacă nu chiar primul, din capitala istorică a Moldovei care au reușit obținerea de fonduri europene pentru restaurarea unei biserici. Dacă această primă durere a sa a primit mângâiere în timpul vieții, părintele Dumitru merge la cele veșnice fără a‑i fi alinată cea de-a doua durere: Basarabia înstrăinată de trupul Țării. Ca orice moldovean adevărat, precum tot românul autentic, dânsul a trăit la intensitate adâncă sfâșierea teritorială, ca și cum ar fi fost contemporan cu lovitura dată de sabia ce a tăiat, în istorie, acest organism viu al Moldovei în două. Mergea foarte des în Basarabia, ca să‑i mângâie pe frații de acolo, iar românii basarabeni ce veneau la Iași considerau Biserica Banu ca pe propria casă”.

După cuvântările și mesajele de condoleanțe, sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Dumitru Merticariu a fost dus pe brațe de preoți făcând înconjurul bisericii și înhumat apoi în dreapta lăcașului de cult.

 

Citeşte mai multe despre:   Biserica Banu din Iasi  -   inmormantare