Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Părintele Ghinuţă Scopos, „un om al sobrietăţii şi al cuminţeniei“

Părintele Ghinuţă Scopos, „un om al sobrietăţii şi al cuminţeniei“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Constantin Ciofu - 14 August 2014

Diaconul Ghinuţă Scopos, slujitor la Biserica Toma Cozma din Iaşi, a fost înmormântat în urmă cu două zile. Părintele diacon, ajuns la venerabila vârstă de 88 de ani, a plecat la Domnul în seara zilei de 10 august 2014. Vrednicul slujitor al Sfântului Altar a fost hirotonit diacon în anul 1992, după ce în anii tinereţii a urmat cursurile Facultăţii de Teologie şi Filosofie din Cluj-Napoca.

Parohia Toma Cozma din Iaşi şi-a luat rămas-bun în cea de-a 12-a zi a lunii august de la părintele diacon Ghinuţă Scopos. Preacucernicia Sa a fost cunoscut de toţi credincioşii care au păşit pragul locaşului de închinăciune, mai ales după 1990, când a fost hirotonit pe seama Bisericii Toma Cozma. Până acum doi ani, enoriaşii l-au ascultat pe părintele Ghinuţă la strana bisericii, care, deşi înaintat în vârstă, a participat la sfintele slujbe, bucurându-se de respectul tuturor. Slujba Înmormântării pentru diaconi a fost săvârşită într-o atmosferă duhovnicească de un sobor de preoţi. Lângă sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui diacon au stat membrii familiei, la slujbă asistând numeroşi credincioşi din parohie. Răspunsurile la strană au fost oferite de un grup de tineri teologi, dirijaţi de Sergiu Panaite. La finalul slujbei, părintele paroh Mihai Mărgineanu a adresat un cuvânt în care a amintit câteva repere din viaţa părintelui mutat la cele veşnice. „Astăzi (n.r. marţi, 12 august), conducem pe ultimul drum pe un om care, prin natura activităţii clericale, a avut menirea de a vesti între oameni voia lui Dumnezeu şi de a-i determina pe aceştia să-şi gândească faptele raportându-se la veşnicie. Părintele diacon Ghinuţă Scopos a cunoscut în existenţa sa dăruită cu generozitate de Dumnezeu, cu 88 de ani de viaţă, şi bucuriile şi întristările unei existenţe umane. A văzut lumina zilei în ziua de 9 mai a anului 1926. S-a născut în localitatea Osoi, într-o distinsă familie de preoţi. Tatăl sau, Gheorghe Scopos, era preotul comunităţii din Osoi. A cunoscut bucuriile unei copilării formate în frică de Dumnezeu şi într-o educaţie aleasă. A cunoscut însă şi dramatismul despărţirii de cei dragi, căci, pe când avea doar şapte ani, tatăl său, preotul Gheorghe, a murit de tânăr. A cunoscut însă ce înseamnă unitatea familiei la vreme de încercare. Luat fiind de bunicii săi, a primit educaţie în aceeaşi frică de Dumnezeu, în aceeaşi dragoste faţă de oameni şi în acelaşi respect faţă de valorile morale şi spirituale care dau identitate şi conţinut vieţii noastre. Probabil că această creştere în frică de Dumnezeu avea să-l determine să urmeze cursurile Seminarului Teologic «Veniamin Costachi» din Iaşi, unde a deprins dragostea pentru cultură şi cea pentru studiu, fiind remarcat încă din anii de seminar ca fiind un elev studios, cu multă râvnă pentru cultivarea sa. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Teologie şi Filosofie la Cluj“, a amintit pr. paroh Mihai Mărgineanu.

Dedicat imaginii de diacon

În continuare, parohul de la Toma Cozma a menţionat că părintele diacon Ghinuţă Scopos a fost remarcat de către Mitropolitul Nicolae Bălan „ca un element de bună calitate şi a fost recomandat pentru a fi trimis cu bursă în Grecia“. „Stigmatul de a fi teolog şi fiu de preot, în condiţiile regimului comunist ateu din vremea aceea, l-a determinat să se reorienteze profesional, astfel încât, după absolvirea studiilor teologice, s-a dedicat profesiei de contabil, după care a urmat cursurile facultăţii de ştiinţe economice şi s-a dedicat acestei cariere în care lumea tăcută a cifrelor, pentru el, a devenit un refugiu. A reuşit să se afirme în această profesie şi să fie una din persoanele de referinţă într-o anume perioadă. Astfel, părintele s-a pensionat din această profesie de contabil, dar pensionarea pentru el a însemnat întoarcerea la dragostea cea dintâi şi la făgăduinţa pe care i-o făcuse mamei la moartea ei, că el se va face cleric. După anul 1990, a făcut demersuri către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, astfel că în anul 1992, luându-se în considerare toată râvna tinereţilor sale şi calitatea de om pe care a arătat-o, Preafericirea Sa a dispus ca părintele Ghinuţă Scopos să devină diacon. Acesta şi-a desfăşurat activitatea la Biserica Toma Cozma, fiind un om de mare referinţă şi din punctul de vedere al caracterului, dar şi din punctul de vedere al preciziei, al punctualităţii, al sobrietăţii şi al cuminţeniei. L-am remarcat pe părintele şi ca pe un om al răbdării. Pecetea anilor de încercări din tinereţea sa i-a dăruit puterea de a răbda cu seninătate, dar şi cu nădejde creştină încercările vieţii. Aici, în comunitatea parohiei noastre, părintele şi-a desfăşurat activitatea şi în Sfântul Altar, şi la strană, şi printre creştini, dedicându-se în întregime imaginii sale de diacon, de slujitor, făcându-se respectat şi apreciat de oameni. Aici, la Biserica Toma Cozma, acesta şi-a sporit bogatul palmares al cunoştinţelor teologice şi al împlinirilor sale personale, căci prin slujirea la Sfântul Altar şi prin cântarea la strană părintele reuşea întotdeauna să transmită starea de rugăciune atât de necesară comunităţii bisericeşti“, a adăugat pr. paroh Mihai Mărgineanu. După ce s-a cântat „Veşnica pomenire!“, sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Ghinuţă a fost înmormântat în Cimitirul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ - Moara de Vânt din Iaşi.