Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Patriarhul Iustin - un stâlp neclintit de furtună

Patriarhul Iustin - un stâlp neclintit de furtună

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 02 Aug, 2010

La Catedrala patriarhală din Bucureşti, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat sâmbătă, 31 iulie, o slujbă de pomenire pentru patriarhul Iustin, de la a cărui trecere la Domnul s-au împlinit 24 de ani. Preasfinţia Sa a citit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat "Patriarhul Iustin - un stâlp neclintit de furtună", pe care îl redăm în continuare:

Anul acesta se împlinesc 24 de ani de la trecerea la viaţa veşnică a vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarh Iustin (†31 iulie 1986).

Născut în data de 5 martie 1910, în satul Cândeşti, judeţul Argeş, orfan de război, se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930), pe care îl termină ca premiant. Este ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolvenţii tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, şi trimis cu o bursă de studii în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licenţiat cu aprecierea "magna cum laude".

Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i vocaţia, l-a trimis pe tânărul licenţiat în Grecia

să-şi continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg, Franţa (1934-1936). A susţinut doctoratul la Facultatea de Teologie din Atena, în anul 1937, cu teza: "Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura", premiată de Academia de Ştiinţe din Atena.

A fost apoi profesor la Seminarul "Nifon Mitropolitul" din Bucureşti (1937-1938), la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia (1938-1939), profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi-Suceava. În anul 1946 a fost transferat ca profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, iar din anul 1948, la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

Astfel, teologul Iustin Moisescu s-a evidenţiat de-a lungul întregii sale vieţi ca fiind un om cu o cultură temeinică şi vastă. Eleganţa şi erudiţia sa academică erau rodul unei vieţi dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit şi patriarh, o personalitate cu o solidă formare universitară de tip occidental, dar folosind ca bază teologia Sfinţilor Părinţi.

A restaurat, în comunism, aproape 70 de biserici şi a construit unele noi

Timp de 17 ani ca profesor de teologie, un an ca Mitropolit al Ardealului (1956), 20 de ani ca Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1957-1977) şi 9 ani ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986), Părintele Patriarh Iustin şi-a dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor. Ca Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, într-o vreme de dictatură comunistă plină de restricţii şi presiuni asupra vieţii Bisericii, acest distins ierarh român a reuşit, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să promoveze credinţa creştină şi cultura românească din Moldova pe mai multe planuri ale vieţii bisericeşti.

Intelectual înzestrat cu un surprinzător spirit practic, ierarhul cărturar a restaurat sau reparat, în plin comunism, aproape 70 de biserici şi chiar a construit unele biserici noi, mai multe case parohiale, un Cămin modern pentru elevii seminarişti şi mai multe sedii de protopopiate. De asemenea, a construit trei mari clădiri - adevărate monumente de arhitectură - în incinta Centrului eparhial Iaşi. Tot ca mitropolit al Moldovei şi Sucevei, a restaurat, integral sau parţial, peste 20 de mănăstiri şi schituri: Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovăţ, Cetăţuia, Râşca, Neamţ, Sihăstria, Secu, Bistriţa, Văratic ş.a., iar la unele dintre acestea a înfiinţat muzee şi colecţii de artă bisericească.

În calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986) a continuat osteneala din Moldova şi Bucovina, desfăşurând lucrări de restaurare sau reparaţii la mănăstirile: Curtea de Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Căldăruşani, biserica Sfântul Spiridon Nou, biserica Sfântul Gheorghe Nou, Catedrala patriarhală şi altele.

Părintele Patriarh Iustin a acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale. Conştient de marele folos pe care l-ar avea pentru cititorii români traducerea în limba lor proprie a principalelor lucrări teologice, istorice, liturgice şi a tot ceea ce ţine de trăirea şi experienţa filocalică a Sfinţilor Părinţi, a iniţiat marea colecţie patristică intitulată "Părinţi şi scriitori bisericeşti" (PSB), proiectată în 90 de volume. Această lucrare a fost reactualizată recent, începând cu anul 2007, ca o cultivare a moştenirii spirituale luminoase pe care Preafericirea Sa ne-a lăsat-o. De asemenea, el a iniţiat colecţia "Arta creştină în România", în 6 volume. A tipărit o nouă ediţie sinodală a Sfintei Scripturi (1982), o nouă ediţie a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru Seminariile teologice, multe cărţi de cult, revistele teologice centrale şi alte publicaţii biesericeşti.

Un om echilibrat, un teolog erudit şi un păstor înţelept

Prin bogata sa activitate cărturărească, pastorală şi internaţională, Părintele Patriarh Iustin şi-a înscris numele în rândul ierarhilor români harnici şi înţelepţi.

Paralel cu bogata sa activitate administrativă, edilitară şi cultural-misionară, ierarhul român a reprezentat, cu demnitate şi competenţă teologică, Biserica Ortodoxă Română pe plan internaţional, la întruniri panortodoxe şi interortodoxe sau la întruniri intercreştine, fiind ales membru în conducerea Consiliului Mondial al Bisericilor şi a Conferinţei Bisericilor Europene, iar ca patriarh a vizitat mai multe Biserici Ortodoxe surori, precum şi comunităţi ortodoxe româneşti din Occident (Suedia, Elveţia, SUA).

Plin de întristare pentru bisericile din Bucureşti martirizate prin demolare, sau umilite prin translare şi izolare, îngrijorat de o eventuală demolare sau mutare a Reşedinţei şi Catedralei patriarhale de către autorităţile comuniste, dar şi plin de milă pentru poporul român privat de libertate şi înfometat de sărăcie, Părintele Patriarh Iustin a trecut la Domnul în data de 31 iulie 1986, cu speranţa unor vremuri mai bune. A fost un Arhipăstor maiestuos şi sobru ca un voievod, iar în tăcere impusă, un neînfricat luptător până la moarte, ca un stâlp neclintit în mijlocul furtunii. Mai precis, când dictatorii comunişti voiau să mute sediul Patriarhiei la Mănăstirea Văcăreşti din Capitală, el a refuzat categoric. Era o îndrăzneală greu de tolerat din partea soţilor Ceauşescu.

Părintele Patriarh Iustin rămâne în memoria noastră ca fiind un om echilibrat, un teolog erudit şi un păstor înţelept, prin fidelitatea sa faţă de tradiţia ortodoxă, patristică, prin temeinica sa pregătire academică, prin sobrietatea sa în relaţiile umane, însă şi prin bunătatea şi dărnicia sa părintească, exprimate adesea discret, dar eficient.

Cunoscând multa sa hărnicie şi dăruire jertfelnică pentru Biserică, moştenirea spirituală şi culturală lăsată nouă, celor de azi, precum şi lumina înţelepciunii sale în relaţiile Ortodoxiei româneşti cu alte Biserici, în duh de pioasă recunoştinţă şi preţuire, aducem omagiu de pomenire şi cinstire memoriei sale ca unui mare ierarh român, care a păstorit în vremuri grele, când se demolau biserici şi se chinuiau conştiinţe creştine. De aceea, ne rugăm azi Preamilostivului Dumnezeu să aşeze sufletul lui în corturile Sfinţilor mărturisitori jertfelnici, în comuniunea Sfinţilor Părinţi, mari Dascăli ai lumii şi Ierarhi, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lui pomenire, în neam şi în neam!

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

*Intertitlurile aparţin redacţiei