Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Patriarhul României la Mănăstirea Samurcășești

Patriarhul României la Mănăstirea Samurcășești

Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 15 Apr, 2019

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat duminică, 14 aprilie, în mijlocul obștii monahale a Mănăstirii Samurcășești din județul Ilfov. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a tâlcuit învățăturile duhovnicești care se desprind din textul evanghelic al zilei. Rezumând viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat faptul că mesajul Duminicii a 5-a a Postului Mare este drumul de la păcatul ucigător la sfințenia dătătoare de viață.

Sfântul Evanghelist Marcu prezintă cuvintele adresate de Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi, prin care le-a prevestit Sfintele Sale pătimiri, moartea și Învierea Sa. „În mod surprinzător, ucenicii nu au înțeles atunci despre ce era vorba, ci credeau că vorbește despre un fel de suferință urmată de biruința lui Hristos pentru a instaura o altă stăpânire, pentru a alunga stăpânirea romană și a institui o altă stăpânire iudaică. De aceea, doi dintre ucenici, Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, fiind convinși că Mântuitorul va ajunge împărat peste Israel, deja s-au pregătit să-I ceară favoruri”, a spus Preafericirea Sa. În cadrul acestui dialog, Domnul Hristos profețește că cei doi ucenici care au cerut întâietate și favoruri vor bea paharul pe care îl bea El și se vor boteza cu botezul cu care Se va boteza El: „Este vorba despre paharul suferințelor Lui, ca urmare a umilirilor și a răstignirii. Iar botezul înseamnă botezul sângelui, adică moartea. Și, într-adevăr, Iacov a fost ucis cu sabia, tăindu-i-se capul, din porunca regelui Irod Agripa, în anul 44, iar Sfântul Ioan, fratele lui, celălalt fiu al lui Zevedeu, a fost exilat în Insula Patmos în timpul persecuției împăratului roman Domețian, în anii 94-95, când au fost prigoniți creștinii. Mântuitorul a confirmat că ei vor suferi și Sfântul Iacov chiar va fi ucis, botezat cu botezul sângelui”.

„Cinstirea din partea lui Dumnezeu se dă celor smeriți”

Mântuitorul ne arată că acordarea onoarei de a sta de-a dreapta sau de-a stânga Sa nu-I aparține Lui, ci Tatălui Ceresc: „Dumnezeu rânduiește pe fiecare la locul de cinste pe care îl consideră El, nu pe care îl consideră fiecare om, cu ambiția și cu pretențiile sale. Acești doi ucenici aveau o ambiție să fie întâi, mai în față, văzuți, scoși în evidență, și considerau că merită aceasta întrucât erau ucenici ai Mântuitorului. Dar Mântuitorul îi corectează, îi îndreaptă și le spune că onoarea nu se dă celor care consideră că o merită, ca pe un drept al lor, ci celor care sunt considerați vrednici de către Dumnezeu, nu de ei înșiși. Cu alte cuvinte, onoarea nu se dă celor ambițioși și dornici de slavă deșartă, ci cinstirea din partea lui Dumnezeu se dă celor smeriți, nu celor mândri. Cinstirea se dă celor care nu așteaptă laude de la oameni, ci celor care cu smerenie împlinesc voia lui Dumnezeu. Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos, cunoscătorul de suflete și Duhovnicul desăvârșit, vindecă pe acești doi ucenici de patima slavei deșarte, a dorinței de întâietate”, a subliniat Întâistătătorul Bisericii noastre. Dacă fiii lui Zevedeu erau cuprinși de patima slavei deșarte a întâietății, ceilalți zece ucenici s-au dovedit a fi sub ispita mâniei și a invidiei la adresa colegilor lor. Adresându-Se tuturor, Învățătorul încearcă să-i vindece pe toți de aceste patimi și să-i elibereze de aceste ispite: „Mântuitorul Iisus Hristos răstoarnă logica puterii, înlocuind-o cu logica slujirii smerite. În gândirea lumească, cei care stăpânesc peste alții se consideră superiori ­și stăpâni și domnesc peste ­neamuri sau peste persoane. Dar între ucenicii Săi, cel ce dorește să fie întâi sau mai mare trebuie să fie slujitor al celorlalți. Iar cel ce dorește să fie întâi între ei, să fie slugă tuturor. Dacă dorește să fie mai mare, să fie slujitor; dacă dorește să fie întâiul, trebuie să fie slugă tuturor. Și Se dă exemplu pe Sine Însuși: «Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți». Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că adevărata onoare, adevărata cinstire nu vine din ambiție, din dorință de slavă deșartă, de putere lumească, de avantaje, de putere asupra altora, ci provine din iubire smerită, din slujire față de alții ca semn al iubirii smerite și milostive, generoase”, a mai spus Preafericirea Sa.

Îndemn al Bisericii să nu cădem în ispita slavei deșarte

Evanghelia Duminicii a 5-a a Sfântului și Marelui Post este un îndemn al Bisericii să nu cădem în ispita slavei deșarte sau a dorinței de întâietate: „Foarte multe conflicte și războaie s-au purtat în lume din cauza acestei dorințe de stăpânire asupra altora, de prestigiu, de întâietate, de glorie lumească, trecătoare și limitată. Mântuitorul răstoarnă această logică lumească a iubirii posesive, stăpânitoare peste alții, pătimașă, folosind ca sursă de bucurie iubirea milostivă, nu posesivă, a celui care se dăruiește pe sine în folosul altora, care arată ajutorarea celor lipsiți de ajutor, protejarea celor neprotejați în fața necazurilor, a ispitelor, a încercărilor. De aceea, în această perioadă a postului, accentul trebuie să cadă întotdeauna pe facerea de bine, să ajutăm cât mai mult pe cei mai săraci decât noi, pe cei mai neputincioși, pe cei mai puțin sănătoși decât noi, pe cei neajutorați. Devenind slujitori ai tuturor, simțim că Hristos-Domnul locuiește în noi și ne ajută să ne bucurăm de slăvita Înviere a Sa”, a îndemnat Patriarhul României.

Sfânta Maria Egipteanca a transformat viața păcătoasă în viață sfântă

La finalul cuvântului de învățătură, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre pilda de viețuire a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca: „Deși ea este pomenită în fiecare an în data de 1 aprilie, este prăznuită și în Duminica a 5-a din post pentru că viața ei este o icoană a pocăinței, a omului foarte păcătos care la un moment dat și-a schimbat viața, s-a convertit, s-a pocăit sincer și prin multe nevoințe, post, priveghere, spovedanie, împărtă­șanie și viețuire sfântă a biruit păcatul, a biruit patimile și a transformat viața păcătoasă în viață sfântă”.

Pentru obștea maicilor și pentru părinții slujitori ai Mănăstirii Samurcășești, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit ediția din Anul Centenar a Sfintei Scripturi, un album dedicat Catedralei Naționale, cartea teologului Jean Claude Larchet -„Îndumnezeirea omului la Sfântul Maxim Mărturisitorul”, volumul „Unitate națională și dinamică pastorală. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2018”, un DVD cu evenimentul sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului și Pastorala de Paști a Preafericirii Sale. Monahia stavroforă Lucia Bostan, stareța așeză­mântului monahal, i-a oferit Patriarhului României un buchet de flori. Copiii și pelerinii pre­zenți la slujbă au primit iconițe cu chipul Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.

Citeşte mai multe despre:   Mănăstirea Samurcăşeşti  -   Patriarhul Daniel