Pilda celor poftiţi la cină, o chemare la Sfânta Euharistie

În Duminica a 28-a după Rusalii (a Sfinţilor Strămoşi după trup ai Domnului), în cadrul Sfintei Liturghii a fost citit pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Luca, în care este prezentată pilda celor poftiţi la cină (Luca 14, 16-24). Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală, în care a specificat faptul că prima învăţătură duhovnicească practică desprinsă din Evanghelie pentru perioada Postului Nașterii Domnului „este chemarea de a ne curăţi de păcate prin Taina Pocăinţei și a ne împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, pentru a primi sănătate și mântuire, trezvie a sufletului și sfinţire a simţurilor, pace și bucurie cerească”.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a subliniat că Evanghelia ce conţine pilda celor poftiţi la cină a fost rânduită de Biserică să fie citită în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos, pentru a ne îndemna să fim milostivi și darnici asemenea Stăpânului Care invită la cină, să-i ajutăm pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe cei călători, pe cei singuri și pe toţi cei întristaţi. Preafericirea Sa a arătat că pilda celor poftiţi la cină are două înţelesuri majore: „Primul se referă la istoria mântuirii ­neamului omenesc, prin lucrarea Domnului Iisus Hristos ca Fiu și Slujitor al lui Dumnezeu, Care cheamă la mântuire mai întâi pe poporul evreu și apoi pe toate popoarele. În al doilea rând, pilda se referă la viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi, mai precis la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm chemarea Lui sub diferite pretexte”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Slujitorul Stăpânului este Mesia Cel prezis de profeţi, iar anonimul, „un om oarecare”, cum se spune în Evanghelie (Luca 14, 16), „este Însuşi Dumnezeu Cel cu multe nume şi mai presus de orice nume, după cum învaţă Sfântul Dionisie Areopagitul (...). Așadar, Dumnezeu-Tatăl Cel Veșnic cheamă la mântuire pe toţi oamenii. Cum? La amurgul istoriei, adică în zilele mai de pe urmă (cf. Evrei 1, 2), la plinirea vremii (Galateni 4, 4), El trimite în lume pe Fiul Său din ceruri ca să cheme pe toţi oamenii la mântuire. În Sfânta Evanghelie de astăzi, cel care cheamă pe toţi oamenii la cina stăpânului nu se numește fiu, ci doar slujitor, pentru a arăta că Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, adică Iisus Hristos, este în primul rând Slujitor al lui Dumnezeu, şi prin aceasta ne învaţă pe noi ascultarea de Dumnezeu și slujirea lui Dumnezeu”. De asemenea, Patriarhul României a subliniat că cina din casa stăpânului semnifică tainic Împărăţia lui Dumnezeu, „a cărei arvună aici pe pământ este însăși Biserica lui Hristos în care se săvârșește Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie, pe care Domnul Iisus Hristos a instituit-o în Sfânta și Marea Joi, seara, înainte de Pătimirile Sale, de Moartea Sa și de Învierea Sa din morţi”.

Făcând referire la cei dintâi chemaţi la cină,   Preafericirea Sa a subliniat că atunci când grija omului pentru averile materiale pământești devine mai mare decât preocuparea pentru relaţia omului cu Dumnezeu, averile materiale reprezintă pentru om un obstacol în a răspunde chemării lui Dumnezeu la mântuire și viaţă veșnică. „Cel dintâi care refuză invitaţia la cină foloseşte ca scuză grija pentru ogor, adică pentru un nou teren agricol pe care l-a cumpărat recent. În tâlcuirea unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, acest câmp sau ogor din Evanghelie simbolizează toate grijile și dorinţele egoiste de a stăpâni în lumea aceasta spaţii sau teritorii pământești aducătoare de profit material. Ogorul este aici simbolul lăcomiei de averi materiale, de expansiune sau extindere a vieţii omului pe orizontala materială, nu de creștere duhovnicească pe verticală, în relaţie cu Dumnezeu Creatorul lumii”.

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că atunci când omul trăieşte numai trupeşte, în uitare de Dumnezeu, simţurile sale se împătimesc. „Al doilea invitat care refuză chemarea Stăpânului de a veni la cină spune că și-a cumpărat cinci perechi de boi pe care trebuie să-i încerce. Potrivit interpretării Sfinţilor Părinţi, cele cinci perechi de boi înseamnă cele cinci simţuri ale omului, care în general sunt grupate câte două: doi ochi (văzul), două urechi (auzul), două nări (mirosul), două buze sau limba și gura (gustul) și două mâini (pipăitul). Aceste cinci perechi de boi, care simbolizează aici cele cinci simţuri, arată de fapt grija excesivă a oamenilor pentru existenţa biologică, pentru mâncare, băutură și jocuri care produc omului desfătări ale simţurilor. Când omul trăieşte numai trupeşte şi deloc duhovniceşte, atunci simţurile lui se împătimesc, iar sufletul lui intră în jugul simţirilor împătimite”.

Făcând referire la cel de-al treilea invitat care a motivat că şi-a luat soţie şi de aceea nu poate veni, Patriarhul României a precizat că uneori familia poate deveni pentru om un motiv de-a nu răspunde chemării lui Dumnezeu la mântuire, „şi anume când acesta nu mai are timp să cultive relaţia sa spirituală cu Dumnezeu. Întrucât nu mai văd familia lor ca fiind, mai înainte de toate, o binecuvântare de la Dumnezeu, mulţi oameni iubesc familia lor în uitare totală de Dumnezeu. Însă,  dacă familia este văzută ca fiind un dar de la Dumnezeu, atunci, această iubire faţă de familie se sfinţește prin rugăciune pentru familie”.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre celelalte două categorii de invitaţi la cina stăpânului. „Când stăpânul este refuzat, el cheamă alţi oameni la cina lui. Vedem că sunt trei categorii de invitaţi. Prima, despre care am vorbit, este reprezentată de mai-marii poporului evreu, conducători, cărturari şi învăţătorii de lege, care au refuzat primirea Evangheliei lui Hristos. Acum, stăpânul invită o a doua categorie de oameni, şi anume pe cei din pieţele şi uliţele cetăţii (Luca 14, 21), numiţi în Evanghelie săraci, neputincioşi, orbi şi şchiopi. Aceştia reprezintă pe toţi oamenii săraci și bolnavi care vin la Hristos să asculte cuvântul Evangheliei Sale și să fie vindecaţi de El. A treia categorie de invitaţi, „cei de la drumuri și garduri”, sunt mulţimi de oameni vieţuitori și călători în lume pe căi multiple și confuze, fără vocaţie precisă, trăitori în afara comuniunii divino-umane adevărate, fără harul mântuitor. Aceștia reprezintă popoarele păgâne care, deși erau religioase, închinându-se la zei mulţi, totuşi nu-L cunoșteau pe singurul Dumnezeu adevărat”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai subliniat că pilda despre cina cea mare ne privește și pe noi creștinii, întrucât și noi suntem uneori înclinaţi să repetăm greșelile căpeteniilor poporului lui Israel. „Și noi inventăm uneori scuze că nu mai găsim timp de rugăciune, nu mai găsim timp pentru Spovedanie și pentru Împărtășanie, deoarece suntem robiţi de prea multe griji ale zilei de astăzi și ale zilei de mâine. Atât de mult suntem uneori legaţi de cele materiale și de programe suprasolicitante, încât nu mai găsim timpul necesar pregătirii hranei duhovnicești pentru suflet și nici timpul necesar pentru a înveșmânta sufletul în haina luminoasă a harului și a virtuţilor izvorâte din rugăciunea neîncetată a minţii și a inimii (...). Evanghelia de astăzi este o chemare la Sfânta Euharistie, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viaţa de veci.”