Popas duhovnicesc într‑un lăcaș prahovean la ceas aniversar

Biserica Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din orașul prahovean Mizil a sărbătorit împlinirea a 160 de ani de la ctitorire. Cu acest prilej, în Duminica a 10-a după Rusalii, 17 august, în mijlocul comunității parohiale a poposit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, care a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, a oferit distincții de vrednicie din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfinția Sa a explicat că minunea vindecării fiului lunatic s-a petrecut la scurtă vreme după Schimbarea la Față a Domnului.

„Această vindecare face parte dintr-o lungă dăruire de milostivire a lui Dumnezeu față de omul aflat în suferință. Când a rămas împreună cu ucenicii, aceștia L-au întrebat: «De ce noi n-am putut să-l scoatem?», pentru că mai întâi tatăl acestui copil neputincios, demonizat, venise la ucenicii Domnului. Atunci, Mântuitorul le-a spus: «Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta». Facem adeseori referire la această expresie a Mântuitorului. Dacă am avea credință cât un grăunte de muștar, am putea face lucruri minunate la care nici nu ne-am putea gândi. Grăuntele de muștar este aproape insesizabil, dar din acel grăunte, așezat în pământ, iese un copac în care se odihnesc mulțime de păsări. La fel este și cu credința care, oricât de puțină ar fi, poate face minuni și poate muta munții. Referitor la acest cuvânt, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Apostolii și ucenicii Domnului au făcut lucruri mai importante decât mutarea munților. Vorbind despre cei care au înviat morții, Sfântul Ioan spune că mai greu este a muta sufletul într-un trup mort decât a muta munții. Alți Părinți ai Bisericii ne spun că unii dintre ucenicii Domnului, chiar și din vremea noastră, au mutat munții necredinței. Așa au fost marii Părinți ai Bisericii, unii dintre ei recent canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În vremea dictaturii comuniste, când clericii nu aveau decât opreliști din partea regimului aflat la putere, unii dintre ei au avut curaj fără margini”, a spus Preasfinția Sa. 

Totodată, ierarhul a explicat că, potrivit învățăturii apostolice, oricât de puternică ar fi, credința nu este suficientă dacă nu este completată de iubire: „Sfântul Apostol Pavel, în Epistola întâi către Corinteni, ne spune un adevăr mult mai profund, și anume acela că, dacă veți avea credință și veți putea muta și munții, iar dragoste nu aveți, nimic nu sunteți. Să știți că aici Sfântul Pavel face referire și la noi”. În încheiere, a oferit drept exemplu dragostea de Dumnezeu arătată de Sfântul Gheorghe Pelerinul, cinstit în această zi: „Gân­diți-vă la dragostea acestui om, gândiți-vă la râvna lui, gândiți-vă la felul cum petreceau creștinii altădată. Noi, deși locuim în jurul bisericilor, deși avem apartamentele aproape, nici măcar nu venim pentru o jumătate de ceas la biserică. Iar alții, în condiții atât de grele, cum a fost și cazul lui, erau plini de râvnă sfântă”.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul i-a înmânat părintelui paroh Gheorghe Croitoru, din partea Patriarhului României, Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”. De asemenea, au primit distincții de vrednicie și credincioșii implicați în mod deosebit în viața parohiei.