Prima atestare documentară a Mănăstirii Peri

▲ Tomosul din 13 august 1391 oferea Mănăstirii „Sf. Arhanghel Mihail“ din Peri titlul de stavropighie patriarhală ▲ De la Peri se păstrează cel mai vechi text în limba română, „Legenda Duminicii“ ▲

Ieri, 13 august, s-au împlinit 616 ani de la prima atestare documentară a Mănăstirii Peri, din Maramureş. Tomosul din 13 august 1391, emis de patriarhul ecumenic Antonie al IV-lea, oferea Mănăstirii „Sf. Arhanghel Mihail“ din Peri, Maramureş, titlul de stavropighie patriarhală. Documentul amintea şi de „arhiereii locali“, ceea ce demonstrează că exista aici o viaţă bisericească organizată. Egumenul Pahomie a devenit atunci exarh peste opt ţinuturi, din care amintim Maramureş, Ugocea, Bărcău, Arva, Sălaj, Almaş, Ciceu, Valea Bistrei şi Unguraş. Din 1391, Mănăstirea Peri, a fost pentru 312 ani, cu mici intermitenţe, sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului.

Începuturile mănăstirii sunt legate de viaţa isihastă din această parte a ţării. Mai înainte ca Sas Vodă, împreună cu fiii săi, Drag şi Balc, să întemeieze la Peri, pe malul drept al Tisei (astăzi Ucraina), prima mănăstire din Maramureş, exista aici o puternică comunitate isihastă, ce avea acelaşi ocrotitor ca şi familia voievodală: Sf. Arhanghel Mihail. Voievozii Balc şi Drag au dăruit comunităţii de aici mai multe terenuri şi construcţii, iar cu puţin timp înainte de 1391, au ridicat o biserică din piatră.

Şcoala de caligrafi şi tipografia

Egumenul Pahomie, după titlul de exarh, primit în 1391, a înfiinţat la Peri o şcoală de caligrafi, unde s-au tradus pentru prima dată în limba română Psaltirea, Faptele Apostolilor şi Evanghelia. De la Peri se păstrează cel mai vechi text în limba română, „Legenda Duminicii“, din 1391. Cu timpul, aici a funcţionat şi o tipografie, unde s-au tipărit o serie de cărţi religioase. La Peri, a avut reşedinţa şi Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş.

Mănăstirea Peri a fost distrusă şi desfiinţată în 1703, în timpul răscoalei lui Francisc Rakoczi al II-lea. Astăzi, la ieşirea din localitatea Săpânţa, în apropierea vechii vetre a mănăstirii, într-un parc dendrologic, s-a refăcut o parte din ansamblul mănăstirii. Actualul lăcaş de cult este cea mai înaltă biserică din lemn din lume, având 78 m.