Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit în Duminica dinaintea Crăciunului, a Sfinților Părinți după trup ai Domnului, 22 decembrie 2024, un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul
Procesiuni și rugăciuni la izvoare tămăduitoare în Vinerea Luminată
Săptămâna Luminată, prima de după Învierea Domnului, oferă numeroase popasuri duhovnicești credincioșilor iubitori de praznice. În această săptămână, după zilele Sfintelor Paști, Izvorul Tămăduirii reprezintă un moment de bucurie spirituală, în care creștinii aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile bogate revărsate asupra oamenilor, aducându-ne aminte de minunile săvârșite prin apa izvorului din apropierea Constantinopolului, descoperit împăratului Leon cel Mare de către Născătoarea de Dumnezeu. Prin milostivirea lui Dumnezeu, și în țara noastră se găsesc multe izvoare a căror apă a adus vindecare multor credincioși.
În ziua Izvorului Tămăduirii, în toate bisericile Patriarhiei Române se săvârșește, după o rânduială specială, pascală, Sfințirea mică a apei, cu care credincioșii sunt stropiți și care este apoi împărțită acestora în recipiente curate și de cinste, spre a le fi ajutor duhovnicesc și tămăduire sufletească și trupească. Această slujbă se oficiază în amintirea minunilor săvârșite la izvorul de lângă fosta capitală a Imperiului Bizantin.
La Catedrala Patriarhală din București, rânduiala specială se săvârșește la finalul Sfintei Liturghii, în cadrul ei fiind sfințită apa din mai multe recipiente speciale. După sfințire, slujitorii, paracliserii și voluntarii Catedralei Patriarhale distribuie credincioșilor apa sfințită în recipiente potrivite pentru păstrarea ei.
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii are, însă, o importanță specială și pentru numeroase obști monahale și comunități parohiale din țara noastră care sunt binecuvântate cu izvoare de apă tămăduitoare. În această zi de sărbătoare, mulți credincioși și pelerini participă cu evlavie la rânduielile speciale săvârșite în acest loc, primind harul tămăduitor prin gustarea din apa sfințită.
Mănăstirea Ghighiu, județul Prahova
Pentru obștea și pelerinii mănăstirii prahovene Ghighiu din apropierea orașului Ploiești, Izvorul Tămăduirii reprezintă însemnat moment de sărbătoare, așezământul monahal serbându-și în această zi hramul. În curtea mănăstirii există un izvor a cărui apă, potrivit tradiției și mărturiilor oamenilor, oferă tămăduire de boli celor care o consumă cu credință și evlavie.
Apa tămăduitoare a fost descoperită în anul 1817 de călugărul Agapie, care împreună cu patru ucenici de la Mănăstirea Cernica erau în căutarea unui loc prielnic pentru a ridica o mănăstire. Adormind aici, fiind istovit de drum, a auzit susurul unei ape, ceea ce i-a adus încredințarea că aici este locul căutat. În cursul anilor, s-a construit deasupra izvorului un frumos agheasmatar.
Pelerinii care trec pragul acestei mănăstiri se pot închina și icoanei Maicii Domnului „Siriaca”, adusă din Patriarhia Antiohiei în România, în anul 1958. Cinstirea acestei icoane în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii a fost înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române începând cu anul 2019.
Mănăstirea Dervent, județul Constanța
Mănăstirea Dervent din județul Constanța adăpostește cel mai vechi izvor cu apă tămăduitoare descoperit în țara noastră. Deasupra lui este înălțat un paraclis pictat cu scene din viața Sfântului Apostol Andrei, întâiul chemat la apostolat odihnindu-se, după tradiție, în acest loc, în timpul propovăduirii Evangheliei în Dobrogea. Aceeași tradiție menționează faptul că Apostolul românilor, însetând, a lovit cu toiagul o piatră din care a început să curgă apă binecuvântată.
Încă din perioada apostolică, în acest loc a fost amenajat un baptiseriu unde primeau Taina Botezului cei care doreau să devină creștini. La prăznuirea hramului mănăstirii constănțene vin anual numeroși pelerini cu credință în puterea tămăduitoare a acestui izvor.
Mănăstirea Horăicioara, judeţul Neamţ
La Mănăstirea Horaiţa se află un izvor care, conform tradiţiei, a fost oferit de Maica Domnului nevoitorilor din această zonă care s-au rugat îndelung pentru că nu aveau nici o sursă de apă. Astfel, pe la jumătatea secolului al 19-lea, în timpul stăreției arhimandritului Ermoghen Buhuș (1837-1877), călugării s-au zăvorât în bordeie și s-au hotărât ca 40 de zile să nu mănânce și să nu guste apă, rugându-se neîncetat. Dumnezeu le-a ajutat, primul monah care a ieșit din bordei văzând-o pe Maica Domnului lovind cu toiagul în locul unde se află în prezent izvorul.
Acest izvor a primit darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti. În 1995, o bătrână nevăzătoare, după ce s-a spălat pe ochi şi a gustat din apa acestui izvor, la recomandarea părintelui egumen Naum, şi-a recăpătat vederea. În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului este purtată în procesiune de la Mănăstirea Horaiţa la Horăicioara, la care participă mulţime de credinicioşi care caută tămăduire sufletească şi trupească.
Biserica greacă „Buna Vestire” din Brăila
Biserica „Buna Vestire” din municipiul Brăila devine în fiecare an, în Săptămâna Luminată, loc de pelerinaj pentru credincioșii din întreaga țară, care vin să participe la rânduielile liturgice prilejuite de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, săvârșite de chiriarhul Dunării de Jos, și să primească apa binefăcătoare care izvorăște sub Altarul bisericii comunității grecești din oraș doar în această perioadă liturgică.
Izvorul a fost descoperit în anul 1863, în timpul lucrărilor de punere a temeliei sfântului lăcaș, prin visul unuia dintre ctitori. Visul a fost considerat un semn divin, izvorul închizându-se într-o fântână, iar deasupra construindu-se Sfântul Altar. Izvorul se găsește la o adâncime de 15 metri sub Sfântul Altar, iar în ziua acestui praznic suprafața apei fântânii se ridică până la doi metri.