Profesor de vocaţie şi compozitor inspirat de muzică bizantină

„Cânta-voi Domnului în viaţa mea,

cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.“

(Psalm 103, 34)

Cu multă tristeţe am primit vestea trecerii din această viaţă a cuviosului părinte arhidiacon Sebastian Barbu-Bucur, fost vieţuitor al Mănăstirii Cheia şi profesor în multe instituţii de învăţământ din ţară, între care şi Academia Naţională de Muzică din Bucureşti.

Vreme de 50 de ani, părintele Sebastian a predat muzica psaltică şi corală, edificând, cu pasiune şi profesionalism, o adevărată Şcoală de muzicologie bizantină românească.

S-a născut la data de 6 februarie 1930 în localitatea Talea, jud. Prahova, în familia bunilor creştini Barbu şi Sofia, oameni credincioşi şi gospodari de seamă. A primit la Botez numele Stelian. Această familie a avut opt copii, iar patru dintre ei au urmat calea nevoinţelor monahale. Spre sfârşitul vieţii şi mama părintelui a primit chipul îngeresc.

Între anii 1949 şi 1952 a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, iar între anii 1953 şi 1957 cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti.

În perioada 1957-1963 s-a înscris la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, urmând, mai târziu, în anii 1982-1985, o specializare la Conservatorul Macedonean de Muzică Bizantină din Tesalonic.

Studiile doctorale le-a făcut la Conservatorul Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, devenind doctor în muzicologie în anul 1982.

Îndată după al Doilea Război Mondial, a fost atras de viaţa monahală, închinoviindu-se în Mănăstirea Cheia din ţinuturile sale natale şi primind numele Sebastian. A fost hirotonit ierodiacon în anul 1952, iar în anul 1959 a primit hirotesia de arhidiacon.

Ca profesor de muzică, a predat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1957-1959), la Liceul nr. 32 din Bucureşti (1963-1965), la Şcoala de Muzică nr. 5 din Bucureşti (1965-1990), profesând şi la Catedra de muzică bizantină din cadrul Academiei Naţionale de Muzică din Bucureşti.

Părintele arhidiacon Sebastian Barbu-Bucur a iniţiat şi coordonat, încă din anul 1989, formaţia de muzică bizantină Psalmodia, alături de care a susţinut numeroase concerte, atât în ţară, cât şi în străinătate, şi a înregistrat multe casete şi CD-uri cu muzică de tradiţie bizantină.

Având în vedere cugetarea Fericitului Augustin care spunea: „Cel care cântă se roagă de două ori“, părintele Sebastian a căutat să desăvârşească rugăciunea cântată prin numeroasele şi inspiratele sale compoziţii muzicale.

Părintele arhidiacon profesor Sebastian Barbu-Bucur a preluat o tradiţie muzicală veche, a continuat-o şi s-a străduit să-şi facă ucenici. Ca dascăl de vocaţie şi pedagog iscusit, a ştiut să adune în jurul persoanei sale, în timpul îndelungatei sale activităţi, oameni valoroşi, care astăzi slujesc cu acelaşi devotament valorile şi frumuseţea cântărilor bisericeşti.

Amintirea părintelui nu rămâne doar prin ucenicii săi, ci mai ales prin mulţimea compoziţiilor şi studiilor care poartă pecetea acriviei şi a cercetării academice. A căutat în spaţiul românesc, dar şi atonit, manuscrisele acoperite de praf, le-a cercetat şi publicat în anii din urmă. Unele lucrări au fost apreciate atât de Uniunea Muzicologilor, cât şi de Academia Română.

Părintele Sebastian Barbu-Bucur a alcătuit, pe notaţie psaltică şi liniară, slujbele multor sfinţi români, canonizaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după anul 1990, pe care le-a publicat în broşuri, iar apoi adunate în trei volume, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă: volumele 1 şi 2 în anul 2013 şi volumul 3 în anul 2014.

Deşi se afla la o vârstă venerabilă, când ar fi putut prefera odihna, a lucrat mult, chiar până noaptea târziu şi s-a bucurat că poate oferi această lucrare ca pe o ofrandă adusă lui Dumnezeu, de la Care a primit în dar mai mulţi talanţi.

Apreciind în mod deosebit lucrarea meritorie de compozitor şi bizantinolog, dar şi slujirea şi ascultarea sa faţă de Biserică, i-am acordat părintelui profesor Sebastian Barbu-Bucur, în anul 2008, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române - Crucea Patriarhală.

Aceeaşi distincţie a primit-o şi din partea fericitului întru pomenire Patriarh Teoctist, care îl preţuia şi îl consulta ori de câte ori era nevoie de sfatul unui muzicolog specialist.

Lucrarea sa şi chipul său rămân pildă de înţelepciune, dăruire şi devotament, de promovare a valorilor de care astăzi este atât de mare nevoie.

Având încredinţarea că îşi continuă psalmodia alături de îngerii din Ceruri, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Stăpânul vieţii veşnice, să aşeze sufletul arhidiaconului Sebastian împreună cu drepţii, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Cu arhiereşti binecuvântări şi părinteşti condoleanţe pentru obştea Mănăstirii Cheia,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis la slujba de Înmormântare a arhidiaconului profesor Sebastian Barbu-Bucur, Mănăstirea Cheia, vineri, 3 aprilie 2015. Slujba a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.