Rostul sfânt al educaţiei

Dumnezeu să binecuvânteze pe şcolarii noştri la început de an cu sănătate, râvnă la învăţătură, bună sporire în dragostea de Dumnezeu şi de Ţară, cu respect faţă de părinţii care i-au crescut şi faţă de învăţătorii şi profesorii lor.

Luna septembrie în­seam­nă începutul a­nului bisericesc, dar şi începutul a­nu­­lui şcolar.

Evanghelia zilei ne vorbeşte despre prezenţa Mântuitorului la vârsta de 12 ani în templul din Ierusalim „...în mijlocul în­vă­ţătorilor, ascultându-i şi în­trebându-i. Şi toţi care îl auzeau se minunau de priceperea şi de răs­punsurile Lui“ (Luca 2, 46-47).

Ei se minunau pentru că nu ştiau că Cel care le vorbea era În­suşi Izvorul înţelepciunii, era Dumnezeu care a luat trup omenesc pentru ca pe om să-l mântuiască, să-l vindece de boala păcatului ce aduce întunecare min­ţii şi slăbeşte legătura sufle­tească a omului cu Dumnezeu.

„Cea mai scumpă comoară pentru om este munca“

Dumnezeu înzestrează pe om cu înţelepciune; aceasta face par­te din chipul lui Dumnezeu în om; ea lucrează şi se îmbogă­ţeşte în om în măsura în care o­mul se păstrează curat cu trupul şi cu sufletul, se luptă cu păca­tul, se în­străinează de păcat, iar, atunci când păcatul îl biru­ieş­te, alear­gă de îndată la sca­u­nul de spoveda­nie, la duhovnic pentru a lua ier­tare de păcatele mărturisite.

Între multele daruri pe care Dumnezeu le-a dat omului este şi cel al muncii, cum scrie înţe­lep­tul Solomon: „...cea mai scum­pă comoară pentru om este munca“ (Pilde 12, 27).

Prin muncă, omul îşi agoniseşte pâinea cea de toate zilele şi tot prin muncă se rea­lizează ca om, ca persoană, ca personalitate. Lenea aduce îm­bolnăvire sufletului şi trupului, îl face pe om să-şi petreacă tim­pul numai în rele; de muncă es­te scutit numai cel bolnav, bă­trâ­nul fără putere şi pruncul.

Munca trebuie însoţită de rugăciune, iar din rodul muncii avem obligaţia să dăm şi celui aflat în lipsuri.

Din fragedă copilărie, omul tre­buie deprins cu munca: mun­ca în casa părintească şi mai ales munca pe băncile şcolii, ştiind că „cine are carte are parte“, are par­te de o viaţă luminoasă, dem­nă, de om creat după chipul lui Dumnezeu. În muncă se cu­prind şi nevoile duhovni­ceşti, stră­dania pentru viaţa de sfinţenie.

Lumina cărţii dobândită pe băncile şcolii şi apoi prin lectura particulară în bibliotecă, unită cu credinţa în Dumne­zeu, cu rugăciunea şi milostenia, aduce o foarte mare sporire sufletească, o adevărată realizare a persoanei omului.

Cunoştinţele împărtăşite co­pii­lor şcolari disciplinează min­tea, întăresc voinţa, dau price­pe­rea de a cunoaşte ce este bine şi ce este rău; astăzi, poate mai mult ca oricând, şcolarul, asaltat de viforul ispitelor, are nevoie de o îndrumare deosebită pentru a nu cădea în robia atâtor păcate care bat atât de des şi stăruitor la porţile curate ale inimilor lor. Dacă cei fără de Dumnezeu spun tinerilor că în viaţă nimic nu-i păcat, că totul este natural, trebuie să li se răspundă acestora că acel „natural“ este unul decăzut care aduce numai rău în viaţa omului, mai ales în viaţa tânărului. Acestora le amintim cuvintele Sfântului Apostol Pa­vel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc“ (I Corinteni 10, 23).

Un bun cetăţean al Ţării şi al Împărăţiei lui Dumnezeu

De aceea, educatorii, învăţă­to­rii şi profesorii, împreună cu pă­rinţii trupeşti şi cei duhov­niceşti, au datoria sfântă de a îndruma pe copii, de a le îm­păr­tăşi cunoştinţele cele care ajută la formarea lor sufletească, au în­datorirea de a le insufla dra­gos­tea de muncă, disciplina liber con­simţită şi râvna pentru ru­gă­ciu­ne şi cercetare în zilele de du­mi­nică şi de sărbători ale Bisericii.

Dirigintele clasei este cel dintâi om dintre dascălii şcolii care are îndatorirea şi rostul sfânt de a face din orice elev un bun cetăţean al Ţării şi al Îm­pă­răţiei lui Dumnezeu.

Recomandăm ca un bun îndrumător, ca bun dascăl pentru orice tânăr şcolar, student şi chiar pentru cei mai în vârstă, cartea Sfântă povăţuire de la tinereţe... până la bătrâ­ne­ţe, car­te care cuprinde: Pro­ver­bele lui Solomon, Pildele lui Solomon şi Pildele lui Isus Sirah.

Dumnezeu să binecuvânteze pe şcolarii noştri la început de an cu sănătate, râvnă la învă­ţă­tură, bună sporire în dragos­tea de Dum­nezeu şi de Ţară, cu respect faţă de părinţii care i-au crescut şi fa­ţă de învăţătorii şi profesorii lor.