„Rugăciunea noastră pentru cei bolnavi este semn al iubirii smerite şi milostive”

În Duminica a 4-a după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al 4-lea Ecumenic), în bisericile ortodoxe a fost citit în cadrul Sfintei Liturghii pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 8, versetele de la 5 la 13, în care este prezentată minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, a Vindecării slugii sutaşului. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a rostit cu acest prilej o predică în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, în care a subliniat faptul că Evanghelia Duminicii a 4-a după Rusalii ne arată în esenţă că „iubirea milostivă şi vindecătoare a Domnului Iisus Hristos trezeşte în păgâni credinţă puternică”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat în cuvântul său învăţăturile duhovniceşti principale ce se desprind din Evanghelia vindecării slugii sutaşului. „În primul rând, vedem iubirea milostivă a unui sutaş roman faţă de servitorul său care zăcea în pat din cauza bolii. În al doilea rând, vedem credinţa puternică a sutaşului roman care auzise despre Mântuitorul Iisus Hristos că a vindecat o mulţime de bolnavi şi Îi cere să vindece pe servitorul bolnav, doar prin cuvânt. În al treilea rând, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos descoperă credinţa deo­sebită a unui sutaş roman păgân şi prin aceasta arată că popoare multe, de la răsărit şi de la apus, vor crede în El şi vor veni şi vor sta la ma­să cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împă­răţia cerurilor (Matei 8, 11). Evanghelia de astăzi are un aspect filantropic sau caritabil, dar şi unul misionar, deoarece Mântuitorul anunţă că se vor converti o mulţime de popoare la credinţa creştină, în timp ce unii dintre evrei vor ezita sau se vor împotrivi învăţăturii Sale”, a reliefat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat apoi că sutaşul roman păgân era nu doar un om milostiv şi bun la suflet, ci şi foarte sme­rit. „Sutaşul ştia că evreii ar fi blamat pe orice alt evreu care ar fi intrat în casa unui păgân. De aceea, acest sutaş nu voia să-L ­expună pe Iisus criticilor sau unui oprobriu public, şi anume, nu voia să-L expună vorbirilor de rău din partea celorlalţi evrei. Sutaşul era, aşadar, un om smerit şi în acelaşi timp foarte prudent (...). El credea că se putea rezolva problema doar prin cuvânt, cuvântul fiind mobilizator, creator de mişcare. Însă aici este vorba de sănătatea pe care nu o mai avea sluga sa, iar sănătatea putea fi redată servitorului bolnav doar prin cuvântul vindecător al lui Iisus”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a precizat că Mântuitorul Iisus Hristos descoperă credinţă multă acolo unde evreii nu se aşteptau şi că El nu-i judecă pe oameni după aparenţe, deoarece cunoaşte sufletul lor: „Evanghelia ne spune că Iisus S-a minunat de credinţa sutaşului. S-a minunat, adică a fost plăcut surprins şi cu multă admiraţie faţă de sutaş a zis: La nimeni în Israel n-am găsit atâta credinţă  (Matei 8, 10). Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos descoperă credinţă multă acolo unde nu se aşteptau evreii, şi anume, printre păgâni, iar aceasta Îl determină să spună că mulţime de popoare vor veni la credinţa creştină şi vor intra în Împărăţia cerurilor. Constatăm că Hristos-Domnul nu-i judecă pe oameni după aparenţe, ci vede sufletul lor. El vede smerenia, iubirea milostivă din sufletul sutaşului, înţelege suferinţa slugii şi în acelaşi timp vede că acest sutaş, care avea posibilitatea să-l schimbe pe servitorul bolnav cu unul sănătos, este profund uman, profund milostiv. De aceea îi spune: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela (Matei 8, 13). Cu alte cuvinte, Mântuitorul l-a vindecat de la distanţă pe servitorul sutaşului, doar prin cuvânt, fără să meargă în casa unde se afla cel bolnav şi fără să îl atingă”.

Părintele Patriarh Daniel a vorbit apoi despre importanţa rugăciunii unora pentru alţii. „Servitorul bolnav nu se mai putea deplasa, nu putea să-şi exprime durerea sa, el era imo­bilizat la pat, suferind în tăcere. Dar sutaşul, superiorul său, devine glasul suferinţei lui, devine rugător în faţa lui Iisus pentru ca El să-l vindece pe cel bolnav. De aici învăţăm că trebuie să ne rugăm pentru cei bolnavi atunci când ei nu se mai pot deplasa să vină la biserică să se roage, când nu ştiu să se roage sau nu mai pot fizic şi psihic să se roage, iar această rugăciune a noastră este semn al iubirii smerite şi milostive. Mântuitorul are o preţuire deosebită faţă de orice om, dar mai ales faţă de oamenii care au şi ei în sufletul lor multă bunătate. În Evanghelia după Luca se spune că acest sutaş roman, deşi făcea parte din trupele de ocupaţie ale Ţării Sfinte, era un om apreciat de către evrei, pentru că le-a zidit sinagogă. În Evanghelia de astăzi se constată un adevăr profund, şi anume că acest sutaş care a auzit că Hristos-Domnul, Iisus din Nazaret, a vindecat o mulţime de bolnavi avea în sufletul său o admiraţie pentru Iisus, un respect deose­bit şi credea că El îi vindecă pe cei bolnavi cu putere dumnezeiască. De aceea, sutaşul, de fapt, tainic, a părăsit credinţa sa păgână şi a crezut că Iisus este vindecător dumnezeiesc, că El poate dărui sănătate şi viaţă oamenilor”, a reliefat Preafericirea Sa.

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Biserica a învăţat din atitudinea sutaşului să se roage pentru cei bolnavi şi, totodată, să-i îndemne pe toţi creştinii să se roage pentru cei suferinzi şi singuri şi să-i ajute.