Rugăciunea pentru suferinzi, valoare a demnităţii umane

Biserica Ortodoxă s-a aflat ieri, 17 iulie, în Duminica a 4-a după Rusalii (a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic). Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie, săvârșită pe podiumul amenajat în incinta Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, stravropighie patriarhală.

Evanghelia Duminicii a 4-a după Rusalii (Matei 8, 5-13) relatează vindecarea slugii unui sutaș sau centurion roman de către Mântuitorul Iisus Hristos, ca urmare a rugăciunii smerite, credinţei puternice şi a iubirii milostive a sutașului pentru servitorul său bolnav. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că vindecarea slugii sutaşului din Capernaum, de alt neam și de altă religie, prefigurează toate nea­murile păgâne care vor auzi cuvântul Evangheliei Domnului Hristos şi vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu. „Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că prin acest centurion roman se deschide o nouă perspectivă, şi anume nu doar mântuirea poporului ales, ci şi mântuirea tuturor etniilor, popoarelor, oamenilor, indiferent de etnie sau naţionalitate, care, crezând în Iisus Hristos, vor moşteni Împărăţia Cerurilor. De aceea, centurionul roman, ca şi femeia cananeeancă, reprezintă prefigurări sau începutul deschiderii Împărăţiei Cerurilor spre toate etniile sau popoarele, în baza credinţei în Iisus Hristos”, a precizat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. 

Sutașul sau centurionul roman, a mai explicat Preafericirea Sa, deși avea putere asupra a 100 de soldați, se smerește în privința exercitării puterii de vindecare a trupului uman şi, crezând puterii Fiului lui Dumnezeu, Îi cere Mântuitorului Iisus Hristos să-i vindece sluga sa de la distanţă, doar prin cuvânt. „Puterea cuvântului naşte acţiunea, pune în mişcare persoane, creează evenimente, acţiuni, lucrări. Cuvântul pe care îl avea acest centurion sau sutaş roman era un cuvânt mobilizator, punea în mişcare pe soldaţii din subordine, dar a văzut că Iisus avea şi un alt cuvânt, pe care militarul roman nu-l avea, şi anume cuvântul vindecător. El putea trimite un soldat de aici acolo şi putea chema unul de acolo aici, dar nu putea să poruncească slugii sale bolnave: «Scoală-te! Fă-te sănătos!», fiindcă nu avea cuvântul vindecător. El din propria experienţă a ajuns la concluzia că Iisus are nu doar cuvânt mobilizator, ci şi cuvânt vindecător şi dătător de viaţă. Prin aceasta el recunoaşte că Iisus este Doctor al sufletelor şi al trupurilor, că este Izvor al Tămăduirilor, că este Dumnezeu”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.

Evanghelia acestei duminici ne învaţă că omul credincios trebuie să se roage nu numai pentru vindecarea proprie, ci şi pentru vindecarea tuturor celor care se află în suferinţe, fiindcă valoarea persoanei umane este mai presus de orice rang și stare a vieții. „Evanghelia ne îndeamnă să avem grijă să ne rugăm lui Dumneezu şi să lucrăm pentru însănătoşirea celor bolnavi, pentru cei care nu se mai pot ruga, pentru cei care nu ştiu, nu mai pot veni la biserică şi pentru cei care sunt atât de bolnavi, nu numai fizic, ci şi, uneori, psihic, încât ei înşişi nu mai pot exprima durerea lor. Dar cei credincioşi, care urmează lui Iisus Hristos şi prin rugăciune poartă în inima lor iubirea lui Hristos cea milostivă, devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos faţă de cei bolnavi, când se roagă pentru însănătoşirea acestora, când îi vizitează în case, la spital cu medicamente, cu hrană, sau prin însuşi faptul că stau puţin alături de un om bolnav. Suferinţa bolii creează şi un sentiment puternic al singurătăţii. Sunt o mulţime de oameni care suferă în spitale sau în casele lor, nu numai din cauza bolii, ci şi a singurătăţii, că sunt vizitaţi mai rar, că sunt uitaţi, neputincioşi, uneori rămân doar cu aparatura medicală din jurul lor ore întregi şi această singurătate sporeşte suferinţa celor bolnavi. De aceea, o faptă de milostenie este şi vizitarea bolnavilor”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De la această Evanghelie, Biserica a învăţat importanţa rugăciunii pentru cei bolnavi şi, de aceea, în cultul ei sunt numeroase rugăciuni şi slujbe pentru vindecarea sufletească şi trupească a lor, precum Taina Sfântului Maslu.

După rostirea cuvântului de învăţătură, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a felicitat clerul, pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, şi credincioşii, veniţi din diferite părţi ale ţării, pentru prezenţa la sfintele slujbe de la Mănăstirea „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală. La final, Preafericirea Sa a dăruit mănăstirii cărţi liturgice şi duhovniceşti, iar credincioşilor, iconiţe cu Maica Domnului.