De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Catedrala Patriarhală
Cel mai important praznic închinat Maicii Domnului a fost celebrat cu fast liturgic la Catedrala Patriarhală din București. După ce în ajun a fost săvârșită slujba Privegherii, în cadrul căreia s‑a cântat Prohodul Maicii Domnului, marți, 15 august, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a oficiat Sfânta Liturghie în lăcașul de pe Colina Bucuriei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
La momentul rânduit, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit, mai întâi, despre detaliile existente în literatura biblică ce privesc viața Fecioarei Maria: „Sfârșitul pământesc al Maicii Domnului, pe care îl prăznuim astăzi, rămâne o taină pe care trebuie să o venerăm cu evlavie, știind că rugăciunile înălțate către Împărăteasa cerurilor nu sunt lăsate fără răspuns. Aparenta lipsă a detaliilor referitoare la viața Maicii Domnului în scrierile nou‑testamentare, care au în centru persoana Mântuitorului Iisus Hristos, arată discreția și smerenia exemplară care au caracterizat întreaga existență pământească a Fecioarei Maria. Maica Domnului este menționată în profețiile și prefigurările Vechiului Testament, în Sfintele Evanghelii și Faptele Apostolilor, în tradiția orală apostolică și în tezaurul imnografic și iconografic al Bisericii creștine, în care i se aduce preacinstire sau supravenerare. Imnologia ortodoxă privitoare la Maica Domnului este de o bogăție copleșitoare. Această bogăție o arată și o laudă pe Fecioara Maria totdeauna în legătura ei cu Hristos, preamărind‑o în primul rând ca «Născătoare de Dumnezeu»”.
Totodată, Episcopul‑vicar patriarhal a explicat și motivul citirii în această zi a pasajului evanghelic de la Luca 10, 38‑42; 11, 27‑28: „Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului vorbește despre două surori, Marta și Maria, ele fiind surorile lui Lazăr din Betania, prietenul Mântuitorului Iisus Hristos pe care El l‑a înviat din morți. Cele două surori sunt pomenite în această Evanghelie nu pentru că ar avea o legătură directă cu Maria, Maica Domnului, ci una indirectă, anume faptul că Maria, sora Martei, asemenea Fecioarei Maria, este preocupată mai mult de cele duhovnicești decât de cele materiale. Ea este mai întâi preocupată să asculte cuvântul de viață făcător și mântuitor al Domnului Iisus Hristos, în timp ce Marta, sora ei, își arată prețuirea față de Iisus printr‑o ospitalitate materială deosebită”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.