Scuipări, bătăi, cruce şi moarte pentru mântuirea lumii

Slujba Deniei a fost săvârşită joi seară, la Catedrala patriarhală, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cadrul slujbei s-au citit 12 evanghelii, care alcătuiesc un tablou complet al suferinţelor îndurate de Mântuitorul Hristos, culminând cu răstignirea şi moartea Sa pe Cruce.

În timpul Antifonului al XV-lea de la Denia celor 12 Evanghelii, în dangătul clopotelelor, preoţii, în veşminte cernite, au adus din sfântul altar, în mijlocul bisericii, Sfânta Cruce pe care este pictată răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Ultima evanghelie a fost citită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. La finalul slujbei, în cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a explicat semnificaţiile Sfintei şi Marii zi de Vineri din Săptămâna Patimilor, ca moment de meditaţie la marea şi îndelunga răbdare a Mântuitorului Hristos, Care arată iubirea Sa jertfelnică. "Denia din seara aceasta este denia pomenirii Sfintelor, Mântuitoarelor şi Înfricoşătoarelor Pătimiri ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi anume scuipările, bătăile, lovirile, străpungerea corpului cu suliţa, răstignirea, cât şi moartea Sa pe Cruce. Tot în această zi de vineri în care am intrat, se face şi pomenirea tâlharului, reprezentat în iconografia ortodoxă în dreapta Mântuitorului, care s-a pocăit, pentru că era smerit. Toate cântările pe care le-am auzit în seara aceasta sunt cântări de tâlcuire ale celor 12 Evanghelii care s-au citit. Cele 12 lecturi din cele patru Evanghelii ne arată în detaliu tot ce a pătimit Mântuitorul Iisus Hristos pentru mântuirea noastră", a spus Patriarhul României.

Preafericirea Sa a mai arătat că tâlharul răstignit în dreapta Mântuitorului a devenit prin pocăinţă primul cetăţean al raiului: "Acest tâlhar devine învăţătorul nostru. Toată viaţa a furat, iar acum fură împărăţia lui Dumnezeu. Cum? Nu prin violenţă şi minciună! Ci prin pocăinţă şi rugăciune, zicând: "Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!" El a cerut să fie pomenit în împărăţie, iar Iisus i-a răspuns: "Astăzi vei fi cu mine în rai!" Părinţii tâlcuiesc diferenţele dintre împărăţie şi rai. Raiul este începutul împărăţiei, iar împărăţia este desăvârşirea raiului sau plinătatea bucuriei veşnice, care se dăruieşte oamenilor după învierea cea de obşte, când, alături de sufletul mântuit, participă la bucuria veşnică şi trupul înviat al celor care s-au pocăit pentru păcate, al celor care au vieţuit întru dreptate pe pământ".

Preafericirea Sa a rememorat principalele momente relatate în Evangheliile despre Pătimirile Domnului, arătând că tot ceea ce a pătimit Mântuitorul Iisus Hristos nu a fost întâmplător, ci a urmat un program de mântuire a lumii, prevăzut şi prezis de proorocii inspiraţi de Duhul Sfânt.

Înmormântarea lui Hristos

Patriarhul nostru a enumerat câteva legături spirituale dintre textele simbolice din Vechiul Testament şi momentele importante ale Pătimirilor Mântuitorului Iisus Hristos. "Sfintele Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos ne ajută să înţelegem că iubirea Lui milostivă este şi îndelung-răbdătoare. De aceea, în otpustul din seara aceasta se spune că Hristos a răbdat pentru mântuirea lumii scuipări, bătăi, loviri, cruce şi moarte. Această îndelungă-răbdare a Sa este cântată după fiecare Evanghelie: "Slavă îndelung-răbdării tale, Doamne. Slavă, Ţie, Doamne, slavă Ţie!" Deci, în seara aceasta am meditat împreună la marea şi îndelunga-răbdare a lui Hristos. Îndelunga-răbdare este, ca şi smerenia adâncă, ţelul iubirii profunde, iubirii totale, iubirii jertfelnice. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să simţim că iubirea lui Hristos este mai puternică decât păcatul, decât ura, decât teama de moarte şi de aceea în ea se află ascunsă puterea Învierii", a spus Patriarhul Daniel.

Astăzi, la Catedrala patriarhală, un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai catedralei, au oficiat slujba Ceasurilor Împărăteşti şi slujba Vecerniei Mari în cadrul căreia se scoate în mijlocul bisericii sfântul epitaf. Sfântul Epitaf este o pânză de in sau de mătase, pe care se află imprimată, brodată sau zugrăvită Icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf rămâne spre închinare în mijlocul Bisericii până la sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, oficiată în cursul serii. În cadrul acestei slujbe, preoţii şi credincioşii vor purta în procesiune sfântul epitaf, în jurul bisericii, actualizând evenimentul înmormântării Domnului Nostru Iisus Hristos, după care este dus în sfântul altar, fiind aşezat pe Sfânta Masă, unde rămâne în toată perioada pascală până în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului, când va fi aşezat la locul său în biserică.

În această seară, în toate bisericile ortodoxe se săvârşeşte slujba Prohodului Domnului, urmată de o procesiune în jurul lăcaşului de cult.