Semnal editorial: „Dacă-i iubim pe sfinţi, să-i imităm“

A apărut recent, la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cartea „Sfinţi ocrotitori ai Moldovei“, canonizaţi în perioada 1992-2009. Cartea despre sfinţii Moldovei a apărut sub îngrijirea arhim. Emilian Nica, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din zona Iaşi. Prezentăm, în continuare, un fragment din prefaţa volumului, semnată de arhim. Emilian Nica.

Cinstea adusă unor sfinţi din neamul românesc a determinat Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să iniţieze canonizarea cu cinstire locală a acestora şi să hotărască generalizarea cinstirii pe 28 februarie 1950, şi generalizarea cinstirii în toată Patriarhia Română a unor sfinţi cu moaşte la noi în ţară: Sf. Muceniţă Filofteia, Sf. Cuv. Nicodim cel Sfinţit, Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul, Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi şi Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi. În anul 1955, luna octombrie, Sfântul Sinod a proclamat oficial canonizarea noilor sfinţi români şi inaugurând oficial cultul acestora; totodată s-a proclamat şi generalizarea cultului pentru sfinţii cu moaşte la noi în ţară. La această bucurie duhovnicească s-a adăugat hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Orto-doxe Române din 20 iunie 1992, privind canonizarea şi generalizarea cultului altor sfinţi români; în aceeaşi şedinţă a Sfântului Sinod, s-a hotărât şi proclamarea solemnă a generalizării cultului sfinţilor români canonizaţi în anul 1950 şi proclamaţi cu cinstire locală în anul 1955. În aceeaşi şedinţă, Sfântul Sinod a hotărât proclamarea instituirii Duminicii Sfinţilor români, care va fi prăznuită în prima duminică de după Duminica tuturor sfinţilor.

Sfinţii români, ale căror vieţi sunt înscrise în această lucrare, au fost canonizaţi de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anii 1992 (Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi, Sf. Cuv. Daniil Sihastrul, Sf. Voievod Ştefan cel Mare, Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, Sf. Ioan Iacob de la Neamţ), 1997 (Sf. Ierarh Petru Movilă; proclamarea oficială a canonizării s-a făcut în anul 2002), 2005 (Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei), 2007 (Sf. Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei) şi anul 2008 (Sf. Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani, Sf. Cuv. Simeon şi Amfi-lohie de la Pângăraţi, Sf. Cuv. Rafail şi Partenie de la Agapia, Sf. Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, Sf. Cuv. Iosif de la Varatec şi Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău). După cum se observă, în lucrarea de faţă sunt cuprinse numai vieţile sfinţilor care s-au născut în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei (cu excepţia Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona), dorind prin aceasta ca bine-credincioşii creştini să cunoască mai bine viaţa lor sfântă, faptele bune şi credinţa statornică în Dumnezeu.

Este o bucurie şi nădejde duhovnicească pentru noi, cei de astăzi, să avem rugători înaintea tronului Preasfintei Treimi sfinţi din neamul nostru românesc, care au sfinţit pământul Moldovei, iar acum sunt „casnici“ ai lui Dumnezeu. Pentru fiecare creştin, experienţa vieţii sfinţilor pe care ne-o propovăduieşte Sfânta Biserică este o luminoasă pildă şi o călăuză sigură către împărăţia cerurilor. Din Vieţile Sfinţilor, din răbdarea şi dragostea lor, din nevoinţele şi biruinţele duhovniceşti, din dobândirea asemănării cu Hristos-Domnul, învăţăm şi noi cum să luptăm cu ispitele, cum să cucerim virtuţile şi să devenim bineplăcuţi înaintea lui Dumnezeu.

Sf. Ioan Gură de Aur aduce mereu în faţa credincioşilor chipuri ale sfinţilor, îndemnându-i să le urmeze pilda, căci, zice el, cel mai bun mod de a-i cinsti pe sfinţi este imitarea lor. Iar Fericitul Augustin spunea: „Dacă-i iubim pe sfinţi, să-i imităm“. Cu credinţă statornică în iubirea sfinţilor pentru noi şi îndrăzneala lor către Dumnezeu, le cerem Sfinţilor români să se roage lui Hristos-Dumnezeu pentru mântuirea noastră, să se roage Mântuitorului Hristos, ca să ne dea nouă cele de folos în viaţa aceasta şi fericirea veşnică.

(arhim. Emilian NICA, 12 februarie 2009)