Sfânta şi Marea Joi la Catedrala Patriarhală

În Sfânta şi Marea Joi, Biserica Ortodoxă pomeneşte instituirea de către Mântuitorul Iisus Hristos a Sfintei Euharistii. În această zi specială din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, la Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu Preasfinţiţii Părinţi Episcopi-vicari patriarhali Varlaam Ploieşteanul şi Ieronim Sinaitul, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. La această Sfântă Liturghie, Părintele Patriarh Daniel a sfinţit, conform tradiţiei bisericeşti, pe lângă Agneţul Liturghiei, şi un al doilea Agneţ, pentru împărtăşirea grabnică a bolnavilor, a copiilor şi a celor aflaţi în situaţii speciale, în timpul anului.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pasajului evanghelic, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că în Sfânta şi Marea Joi, Biserica aminteşte patru mari evenimente: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Iisus Hristos; Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie; rugăciunea cea mai presus de fire din Grădina Ghetsimani şi vânzarea sau trădarea Domnului de către Iuda Iscarioteanul. Preafericirea Sa a subliniat că Sfânta şi Marea Joi ne aduce aminte de o lucrare centrală pentru viaţa Bisericii, şi anume Sfânta Euharistie. „Prin aceasta, noi înţelegem că Mântuitorul Iisus Hristos a instituit ceva nou în timpul Paştilor iudaice. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că după ce a prăznuit Paştile vechi, Iisus a instituit Paştile noi, Paştile creştine, şi anume a făcut ceva cu totul nemaiauzit şi nemaiîntâlnit. Paştile vechi aduceau aminte de trecerea poporului evreu de la robie la libertate. La Paştile iudaice se făcea pomenirea eliberării poporului evreu din robia Egiptului, trecerea lui prin Marea Roşie şi ajungerea lui mai târziu în pământul făgăduinţei, în Canaan. Acum însă, Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a împlinit ceea ce prevedea Vechiul Testament, a instituit Paştile cele noi. Ce înseamnă aceasta? A instituit Paştile printr-o ceremonie de binecuvântare, care la evrei se făcea seara în familie, prin rugăciuni de binecuvântare aduse lui Dumnezeu. Se aducea mulţumire lui Dumnezeu pentru roadele pământului, pentru eliberarea din Egipt şi se invoca venirea lui Mesia. Acum însă, Mântuitorul Iisus Hristos dă un conţinut nou acestor binecuvântări care se făceau într-o familie de evrei. El identifică pâinea cu Trupul Său şi vinul cu Sângele Său şi zice: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor» (Matei 26, 26-28). Prin acest nou Paşte se instituie Paştile Legii celei Noi, ale Noului Testament”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a precizat că mielul pascal jertfit la Paştele iudaic Îl preînchipuia pe Iisus Hristos Mântuitorul, Mielul Care Se va jertfi pe cruce prin răstignire la Paştele iudeilor. „Toate aceste ceremonii ale Vechiului Testament Îl prefigurau pe Hristos. Tot Vechiul Testament a fost o pregătire şi o călăuză spre Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel, făcând o legătură între Hristos Cel jertfit la sărbătoarea Paştilor evreilor şi Jertfa Euharistică a Lui de la Cina cea de Taină, a zis: «Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi» (I Corinteni 5, 7). Aşadar, acum Paştele nu mai este un miel pascal, ci Paştele este Hristos Însuşi”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a amintit că în cadrul Sfintei Liturghii a fost scos şi un al doilea Agneţ pe lângă cel al Liturghiei, „pentru Euharistia permanentă, care se oferă copiilor imediat după Botez şi Mirungere, precum şi bolnavilor, în caz de necesitate. Acest Agneţ stă permanent pe Sfânta Masă din Sfântul Altar”.

Preafericirea Sa a explicat apoi de ce Sfânta Euharistie este centrul vieţii spirituale a Bisericii. „Pentru că Însuşi Hristos-Domnul este prezent în Sfânta Euharistie. Cei trei evanghelişti sinoptici, Matei, Marcu şi Luca, doar au relatat că Iisus a instituit Cina cea de Taină. Însă, Sfântul Ioan Evanghelistul, în capitolul 6 al Evangheliei sale, ne arată care este înţelesul adânc al Sfintei Euharistii. Când Mântuitorul vorbeşte de Pâinea cerească dăruită lumii pentru viaţă veşnică, vorbeşte despre înţelesul cel mai adânc al Sfintei Euharistii şi zice: «Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el» (Ioan 6, 56); «Eu sunt Pâinea vieţii ... cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac» (Ioan 6, 48 şi 58). Cei trei evanghelişti sinoptici spun doar că Trupul şi Sângele Domnului se dăruiesc spre iertarea păcatelor. Evanghelia după Ioan arată că acestea sunt mai mult decât iertarea păcatelor. Trupul şi Sângele Domnului sunt arvuna vieţii veşnice. «Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (Ioan 6, 54). Deşi noi ne împărtăşim cu ceva, cu Trupul şi Sângele Domnului, ne unim cu Cineva, adică ne unim cu Persoana Domnului nostru Iisus Hristos, Care este Izvorul vieţii veşnice”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

La final, Patriarhul României a explicat semnificaţia cuvântului Paşte, precum şi simbolismul spălării picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul. „Cuvântul Paşte înseamnă trecere. În vechime, era vorba de trecerea de la robie la libertate. Acum însă, trecerea este de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. Paştile acum nu se mai referă la o experienţă istorică a unui popor care era în robie, ci la umanitatea întreagă, şi anume că prin Hristos se dă arvuna Învierii (...). Această Sfântă şi Mare Joi este o participare a noastră acum la Cina cea de Taină de atunci. De aceea şi cântarea Heruvicului din cadrul Sfintei Liturghii este una nouă. Nu mai cântăm Noi care pe heruvimi cu taină închipuim, ci am cântat Cinei Tale celei de Taină, astăzi Fiul lui Dumnezeu părtaş mă primeşte (...). Prin spălarea picioarelor ucenicilor, El, Învăţătorul, le-a dat o lecţie, o pildă, ca să aibă o iubire smerită, să aibă o smerenie profundă în suflete şi să nu caute întâietate, să nu se lupte pentru slavă deşartă lumească.  Spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul este şi un simbol al Tainei Pocăinţei, când ne spălăm sufletul cu lacrimile pocăinţei”, a arătat Preafericirea Sa.