Sfântul Ioan Iacob, sărbătorit la el acasă

Numeroși pelerini și credincioși din toată țara au trăit alese clipe de bucurie duhovnicească astăzi, 5 august, la hramul Mănăstirii Crăiniceni din localitatea Horodiștea, județul Botoșani. Așezământul monahal, aflat în cel mai nordic punct teritorial al României, lângă casa unde a crescut și a copilărit Sfântul Cuvios Ioan Iacob, și‑a sărbătorit ocrotitorul prin Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, și cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Evenimentele prilejuite de hramul așezământului monahal au început marți seară, cu slujba Privegherii, și au continuat miercuri cu Ceasurile, Acatistul Sfântului Ioan Iacob și Sfânta Liturghie arhierească, oficiate pe un podium special amenajat în incinta mănăstirii. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Mănăstirii Văratec din județul Neamț. Cu acest prilej, numeroșii credincioși prezenți la sărbătoarea hramului au avut posibilitatea să viziteze și Casa memorială a Sfântului Ioan Iacob.

În cuvântul de învățătură, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a vorbit despre viața și nevoința Sfântului Cuvios, afirmând totodată că este de datoria fiecărui creștin să urmeze și să cultive moștenirea duhovnicească bogată lăsată de acesta.

„Sfântul Ioan vorbește în cuvinte înflăcărate. Deși n‑a mai venit în țara lui natală niciodată după 1936, a purtat‑o în rugăciunile și în gândurile sale și a închinat țării și poporului acestuia versuri de o afectivitate extraordinară. Datoria noastră este să‑i urmăm pilda vieții și moștenirea pe care ne‑a lăsat‑o, să n‑o ținem în biblioteci, ci să o facem vie prin viața noastră, să‑i citim îndrumările duhovnicești pe care le‑a scris pentru ucenicii săi, să citim ceea ce a tradus, considerând că este esențial pentru viața noastră duhovnicească, din Sfinții Părinți greci, și să citim aceste poezii, în care sufletul nostru nevoiaș se va regăsi cu siguranță și va aduce multă bucurie și multă pace. Și, mai ales, să‑l pomenim în rugăciunile noastre, împreună cu ceilalți sfinți care au strălucit pe aceste meleaguri, și să dăm slavă Bunului Dumnezeu că acest județ, care se numea odinioară, vorba lui Mihail Sadoveanu, «un județ al sărmanilor», astăzi poate fi numit un județ al sfinților”, a spus Episcopul‑vicar patriarhal.

La finalul slujbei, ierarhii au binecuvântat noul complex monahal, ridicat de curând în preajma sfântului lăcaș. Cu această ocazie, maica stareță, stavrofora Mariami Tunza, și părintele arhimandrit Teodosie Pleșca - cel care s‑a ocupat la început de activitatea mănăstirii - au primit de la Mitropolitul Moldovei și Bucovinei distincția „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei”.

„Din întreaga viață a Sfântului vedem cât de mult a așteptat «Cetatea cea cu temelii puternice», adică Împărăția lui Dumnezeu, cunoscută prin experiență încă din această lume de Sfântul Ioan Iacob, preluând și asimilând cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani, că «Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt». Sfântul Ioan Iacob a înțeles că dreptatea, pacea și bucuria în Duhul Sfânt sunt stările duhovnicești care îl fac plăcut pe om lui Dumnezeu și cinstit de oameni. Din poeziile lui răzbate această conștiință că el este străin și călător pe pământ și, deși a iubit mult țara de obârșie și a iubit mult Țara Sfântă, el aștepta «Cetatea cea cu temelii puternice», adică Muntele Sion, Cetatea Dumnezeului Celui viu, Ierusalimul cel ceresc”, a menționat, la final, Părintele Mitropolit Teofan.