„Sfântul Spiridon simţea adevărul credinţei“

Miercuri, 11 decembrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Spiridon, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură la Catedrala mitropolitană „Sfântul Spiridon“ - Nou (paraclis patriarhal). Preafericirea Sa a relatat principalele repere din viaţa Sfântului Ierarh, subliniind faptul că Sfântul Spiridon este un apărător al dreptei credinţe şi un grabnic ajutător al oamenilor.

După ce racla cu  fragmente din moaştele Sfântului Ierarh Spiridon a fost scoasă spre închinare, un sobor de preoţi şi diaconi a oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia. La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că Sfântul Spiridon a apărat credinţa cea adevărată şi a fost un mărturisitor al acesteia în timpul persecuţiilor. „La începutul secolului al IV-lea, Sfântul Spiridon a fost persecutat, prigonit pentru mărturisirea credinţei în Hristos, în timpul împăraţilor păgâni Maximian şi Galeriu. A fost întemniţat după ce i s-a scos ochiul drept şi i s-a tăiat pulpa stângă. A scăpat de prigoană numai când Sfântul Împărat Constantin cel Mare a dat Edictul de libertate în 313. După ce Biserica a scăpat de prigoana împăraţilor romani păgâni, a venit o altă încercare, de data aceasta nu din exterior, ci din interior. Când au încetat persecuţiile, au început ereziile“, a spus Preafericirea Sa. Patriarhul României a amintit în acest sens de marea erezie şi rătăcire pe care a susţinut-o preotul Arie din Alexandria, care afirma că Iisus Hristos este o făptură creată, nu Fiul lui Dumnezeu cel veşnic. Pentru a avea unitate în imperiu, Sfântul Constantin cel Mare a convocat Primul Sinod Ecumenic în 325 la Niceea, la care au participat 318 Părinţi, printre care se afla şi Sfântul Ierarh Spiridon. 

Preafericirea Sa a arătat că Sfântul Spiridon era un om simplu, dar avea o mare putere duhovnicească, manifestată prin iubirea sa jertfelnică pentru Hristos şi pentru Biserică. „Sfântul Spiridon, ca şi Sfântul Nicolae, nu avea o ştiinţă teologică profundă, dar avea instinctul Ortodoxiei. Ei simţeau care este adevărul credinţei, chiar dacă nu argumentau din punct de vedere teologico-filosofic. Astfel, împreună cu Sfântul Atanasie şi cu Sfântul Nicolae şi cu alţi Sfinţi Părinţi au mărturisit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea pe Hristos, Unul din Sfânta Treime. Pentru oamenii simpli era mai dificil să înţeleagă cum Dumnezeu este Unul, dar întreit în Persoane. Sfântul Spiridon, într-o confruntare cu un retor filosof, a ales o altă cale de convingere, şi anume calea minunii. Ţinând o cărămidă în mână, a făcut semnul Crucii cu mâna dreaptă şi a zis: «În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh» şi deodată din cărămidă a ieşit o flacără de foc, în mână a rămas lutul şi jos a căzut apă, arătând prin aceasta Taina Sfintei Treimi. Deşi sunt trei, focul, lutul şi apa formează totuşi o singură cărămidă. Tatăl a fost simbolizat prin flacăra de foc, Fiul prin lut, pentru că a luat firea noastră omenească plămădită din lut, şi Duhul Sfânt prin apă“, a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. 

La final, Preafericirea Sa a dăruit pentru lăcaşul de cult un set de sfinte vase şi mai multe volume apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. Arhim. Veniamin Goreanu, consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi slujitor al Catedralei mitropolitane „Sfântul Spiridon“ - Nou, i-a oferit Patriarhului României, din partea bisericii, un epitrahil, un omofor şi un buchet de flori.