Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan cinstiți la Mănăstirea Sihăstria Putnei

Numeroși credincioși s-au bucurat în 16 mai de binecuvântarea arhierească și s-au închinat la odoarele Mănăstirii Sihăstria Putnei, racla cu părticele din moaștele a numeroși sfinți, între care cei trei părinți care s-au nevoit pe aceste meleaguri în veacul al XVIII-lea, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan.

În mijlocul obștii monahale s-a aflat Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Ră­dă­uților, care a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica mare a mănăstirii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Prea­sfin­țitul Părinte Damaschin Dorneanul a subliniat faptul că Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan au bine­cuvântat acest loc prin ne­voință și rugăciune, prin dragostea lăuntrică față de Hristos, dăruindu-le celor care trec astăzi pragul mănăstirii pace și bucurie, fiin­du-le tuturor un exemplu în urmarea unei vieți duhovnicești în care candela inimii, a dorului față de Dumnezeu, arde neîncetat.

„Îi cinstim împreună pe sfinții noștri Sila, Paisie și Natan pentru că ne simțim, într-un fel, datori să-i cinstim, pentru că dacă n-ar fi fost ei, n-ar fi fost nici Sihăstria, n-am fi fost nici noi aici. Și dacă încă suntem noi aici cu neputințele noastre, cu distanța mare între noi și ei, cu viața noastră care nu se apropie de sfințenia vieții lor, cu atât mai mult, suntem datori să-i cinstim, să le mulțumim pentru ocrotirea pe care o arată față de acest loc și față de cei care vin în acest loc și pentru faptul că ei țin acest loc cu rugăciunile lor. (…) Lângă oamenii despre care știm că sunt sfinți înaintea lui Dumnezeu ne este drag să stăm, pentru că știm că atingându-ne, într-un fel, de dânșii, nu doar fizic, atunci când sărutăm sfintele lor moaște și cumva stând lângă dânșii preluăm și noi, atât cât suntem deschiși să preluăm și după credința și evlavia noastră și râvna noastră, preluăm dintr-ale lor. (...) De ce Sfinții Sila, Paisie și Natan au ales să viețuiască într-o sihăstrie? (...) Pentru că voiau ei să fie mai aproape de Dumnezeu, să poată să-și închine viața întru totul lui Dumnezeu. Pentru ca focul arzând din inima lor pentru Dumnezeu să poată să rămână cât mai mult aprins și să nu fie împiedicat de mai nimic din cele din jur, nici de griji materiale, nici de trebuința de a sta și cu oamenii. (...) Focul acesta îi încălzea pentru viața cea duhovnicească și făceau lucrurile lui Dumnezeu, fără nici o împiedicare și fără nici o sforțare, fără nici o constrângere. Nu trebuiau să se silească pe ei pentru a împlini și slujba bisericii, și pravila de chilie, și nevoința pe care o aveau aici de făcut. O făceau într-un firesc al lucrurilor, o făceau pentru că asta simțeau, făceau pentru că dorința lor asta era”.

Arhim. Nectarie Clinci, starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, a vorbit apoi despre minunile săvârșite și despre harul revărsat de sfinții ocrotitori ai lăcașului de cult prăznuiți în această zi, grabnic ascultători și mijlocitori. Totodată, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru că a dat binecuvântare ca la sărbătoarea hramului Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul să fie prezent la mănăstirea sa de metanie.