Sfințirea capelei din incinta Penitenciarului Jilava

În ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, sâmbătă, 5 decembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, capela din incinta Penitenciarului Jilava, de lângă București. Cu ocazia acestui eveniment, Patriarhul României a oferit celor 1.340 de deținuți din acest penitenciar daruri.

Pentru deținuții și personalul angajat al Penitenciarului Jilava, sâmbătă a fost un moment de bucurie și împlinire sufletească odată cu sfințirea noii capele în incinta acestei institu­ții, închinată Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Noul locaș, deși nu are dimensiuni foarte mari, prin aspectul special, de navă, este o prezență deosebită în incinta penitenciarului, ca un loc de rugăciune și reculegere.

Sluba de târnosire a noului locaș de rugăciune a fost săvâr­șită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurați de un sobor de preoți. La slujbă au participat și persoane private de libertate, din Penitenciarul Jilava, și personalul deservent al acestei insti­tuții. Potrivit rânduielii biseri­cești, sfântul locaș a fost sfințit, Sfânta Masă din Altar a fost târnosită și pregătită pentru sfintele slujbe, iar pictura, sfințită prin ungere cu Sfântul și Marele Mir și stropire cu agheasmă. În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei de târnosire, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că persoanele private de libertate pentru o anumită perioadă de timp au nevoie de prețuire și încurajare deosebită din partea Bisericii. „Sfințirea capelei sau a paraclisului unui penitenciar este o lucrare deosebit de importantă din punct de vedere pastoral, spiritual, social și uman în general. Paraclisul, într-un spital, într-o unitate militară și mai ales într-un penitenciar, este, așa cum spune însuși cuvântul paraclis, o mângâiere, o consolare pentru cei care sunt singuri, pentru cei care sunt întristați, pentru cei care sunt suferinzi”, a spus Patriarhul României. Preafericirea Sa a mai arătat că atunci când libertatea exterioară este limitată în diferite contexte, omul poate să recurgă la cultivarea libertății interioare manifestate prin detașa­rea de păcat și unirea cu Dumnezeu prin rugăciune: „Omul privat de libertate socială se simte limitat în posibilitățile sale de deplasare, acțiune, inițiativă, și atunci de mare folos este dobândirea libertății interioare, adică libertatea de a iubi pe Dumnezeu și pe semeni. Iubirea nepăti­ma­șă, neposesivă și dezinteresată se dobândește în primul rând prin rugăciune. Pentru că, așa cum spune Sfântul Grigorie Palama, rugăciune nu este doar lucrarea omului săvârșită în fața lui Dumenzeu, ci rugăciunea este lucrarea tainică a lui Dumnezeu în sufletul omului. Omul care se roagă lui Dumnezeu stabilește o legătură duhovnicească nevăzută, dar reală cu Dumnezeu. În această convorbire, Dumnezeu nu răspunde prin cuvinte, ci printr-o prezență pașnică, iubitoare și milostivă. Oamenii care se roagă mult pacifică sufletul și simțirile lor. Într-un penitenciar, așa cum mărturisesc cei care au fost închiși ani mulți, rugăciunea este nu doar un refugiu, ci și o formă de umanizare, de sensibilizare, de pacificare interioară și de creștere spirituală. Au fost oameni care erau foarte credincioși înainte, în libertate, dar în închisoare rugăciunea lor a fost mai fierbinte, mai intensă. De aceea, Părintele Dumitru Stăniloae, când a fost întrebat după cinci ani și ceva de închisoare: «Ce ați învățat acolo?», a răspuns: «Am învățat să mă rog», deși era preot și profesor”.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că prin rugăciune, prin slujbele Bisericii, omul se află în comuniune cu cei dragi. „Această pomenire a celor dragi în paraclis, în celulă înseamnă o libertate interioară, dar și o dragoste exprimată spiritual față de cei care nu sunt fizic aproape. Când ne rugăm pentru părinți, copii, rude sau prieteni, îi purtăm în sufletul nostru indiferent de cât spațiu fizic avem între ei și noi”, a spus Preafericirea Sa.

Cu ocazia acestei vizite la Penitenciarul Jilava, Patriarhul României a dăruit pachete celor 1.340 de deținuți și a anunțat că, în următoarea perioadă, în jur de 4.500 de persoane private de libertate în instituții din zona Arhiepiscopiei Bucureștilor vor primi daruri cu ocazia sărbătorilor de iarnă. De asemenea, Preafericirea Sa a amintit că în România sunt 42 de penitenciare, și aici sunt încadrați 26 de preoți ortodocși misionari, iar recent au fost deblocate 4 posturi pentru preoți misionari în penitenciar. La sfârșitul slujbei, Patriarhul României a acordat Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” pentru clerici părintelui Dumitru Beșleagă, preot misionar în cadrul Penitenciarului Jilava; rangul de iconom stavrofor părintelui Mihai Cristian Popescu de la Parohia Doamna Oltea, Protopopiatul Sector 2 Capitală; Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni ctitorilor Adrian Gașpar și Dumitru Creș­tin; Diploma omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur”, cu medalie, chestorului Cătălin Claudiu Bejan, directorul general al Admi­nistrației Naționale a Penitenciarelor, și comisarului-șef Cătălin Stroe, directorul Penitenciarului Jilava. În continuare, Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie în locașul de cult nou sfințit. Cântările liturgice au fost date de Grupul psaltic „Potirul” al Mănăstirii Radu Vodă.