Simpozionul internaţional „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Preasfintei Treimi“ s-a încheiat sâmbătă, 17 octombrie. Teologii ortodocşi, catolici şi protestanţi din ţară şi din străinătate, prezenţi la simpozion, nu au plecat înainte de a vizita mai multe mănăstiri din jurul Capitalei. Dintre conferenţiarii de seamă ai simpozionului, amintim: PF Părinte Patriarh Daniel, a cărui acurateţe teologică este recunoscută internaţional, IPS Mitropolit Irineu al Olteniei, pr. acad. Dumitru Popescu, teologul evanghelic Jürgen Moltmann, „prieten al Ortodoxiei“, pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, pr. prof. dr. Ioan Tulcan, prof. dr. Daniel Munteanu, pr. prof. dr. Sterea Tache şi alţii.
Înainte de a alcătui comunicatul final, conferenţiarii au audiat alocuţiunile ultimei şedinţe a simpozionului, care au aparţinut teologilor români pr. prof. dr. Sterea Tache, conf. dr. Cristinel Ioja şi pr. prof. dr. Sorin Şelaru. Pr. Sterea Tache a vorbit despre comuniunea desăvârşită a Sfintei Treimi, evidenţiind faptul că, deşi „cele trei Persoane posedă în comun fiinţa divină, fiecare fiind Dumnezeu adevărat şi manifestând în comun lucrările dumnezeieşti, Ele Se deosebesc datorită faptului că Tatăl naşte din eternitate pe Fiul şi purcede pe Duhul Sfânt. În acelaşi timp, cele trei Persoane sunt unite, întrucât Se întrepătrund reciproc şi locuiesc una în alta, fără a Se amesteca sau a-Şi pierde identitatea“. Comuniunea Sfintei Treimi este mai presus de fire, făcând din unitate şi diversitate două aspecte indisolubil legate între ele. „Sau, cum spune părintele Stăniloae, intersubiectivitatea Persoanelor divine scoate în evidenţă legătura internă dintre Persoanele trinitare şi natura divină, cu prelungiri structurale asupra comuniunii interumane şi cosmice, Care devin lucrative în Biserică şi prin Biserică“, a mai spus pr. prof. Sterea Tache.
Taina Treimii este prezentă în Biserică
Despre „Taina Treimii şi experienţa ei în dimensiunea liturgică a Bisericii“ a vorbit conf. dr. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie din Arad. Acesta a accentuat ideea că dogma Sfintei Treimi nu este disociată în Ortodoxie de experienţa şi spiritualitatea ei, integrând dogma Sfintei Treimi în dimensiunea liturgică a Bisericii, ca şi experienţă vie a credinciosului şi a creştinului cu Dumnezeu. „Reflexia teologică în Răsărit întotdeauna s-a fundamentat pe tradiţia vie a Bisericii, pe Liturghia ei“, a spus acesta, arătând că relaţia dintre Treime şi Biserică, dar şi experienţa Treimii în Biserică, este o experienţă vie: „Toate distincţiile şi antinomiile care sunt prezentate în învăţătura triadologică răsăriteană sunt reflectate efectiv în cultul Bisericii, la care oamenii au acces într-un sens viu şi dinamic la Taina Treimii prezentă în Biserică“.
Experienţa Sfintei Treimi în cultul Bisericii arată că, de fapt, Liturghia Bisericii ne face accesibilă nouă Treimea într-un chip plenar, ca experienţă vie, „suplinind în acelaşi timp relaţiile treimice de comuniune între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ca relaţii pe care oamenii prezenţi în Biserică le pot experia fără ca să le epuizeze. Aşadar, în cultul Bisericii sunt precizate foarte exact relaţiile intratrinitare conforme dogmei. Experienţa omului cu Hristos în Sfânta Liturghie nu se realizează fără participarea Sfintei Treimi, iar experienţa omului cu Treimea în Liturghie nu se realizează în afara sau fără Hristos“, a explicat Cristinel Ioja.
Ultima lucrare a simpozionului a fost a pr. prof. dr. Sorin Şelaru, în care a abordat relaţiile veşnice trinitare şi consecinţele lor economice din perspectiva părintelui Dumitru Stăniloae. Conform acestuia, „centrul“ Sfintei Treimi nu este esenţa comună, după cum vorbesc teologii occidentali, ci, în Ortodoxie, centrul este „Persoana Tatălui, Care asigură caracterul personal al tuturor Persoanelor divine“. „Există o reciprocitate de o bogăţie infinită în complexitatea ei între Persoanele Sfintei Treimi, dar şi una specială între Fiul şi Duhul, care se reflectă în raportul Lor cu lumea. Astfel, deoarece Duhul, Ce purcede din Tatăl, rămâne în Fiul şi nu Se deplasează mai departe în ordinea divină, El locuieşte în noi numai când suntem adunaţi în Hristos. Nu putem avea Duhul independent de Hristos, nici pe Hristos independent de Duhul, nu putem să-L cunoaştem pe Hristos fără luminarea Duhului, nici pe Duhul fără luminarea lui Hristos“, a detaliat pr. Sorin Şelaru, unul dintre cei care s-a ocupat de organizarea simpozionului.
„În dogma Sfintei Treimi îşi dau întâlnire teologia şi spiritualitatea“
Făcând o radiografie a simpozionului, pr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, ne-a declarat că tema aleasă, „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Preasfintei Treimi“, este de actualitate, întrucât teologia trinitară ortodoxă a trezit ecouri şi în rândul teologilor catolici şi protestanţi de câteva decenii, „desigur şi datorită părintelui profesor Dumitru Stăniloae, care a avut ocazia să conferenţieze în Apus şi să facă cunoscută Dogma Sfintei Treimi într-o manieră foarte personalistă“. Despre alocuţiunea Părintelui Patriarh Daniel, a spus că a reliefat importanţa dogmei Sfintei Treimi pentru toate domeniile vieţii bisericeşti, şi pentru teologie, dar şi pentru misiune, pastoraţie: „În interiorul teologiei toate dogmele sunt ancorate în dogma Sfintei Treimi, sau altfel spus, dogma Sfintei Treimi deschide orizontul tuturor învăţăturilor către Preasfânta Treime Care este sensul existenţei şi descoperă finalitatea tuturor celorlalte învăţături. Mai mult, dogma Sfintei Treimi este locul unde îşi dau întâlnire teologia şi spiritualitatea, şi în acelaşi sens, cultul Bisericii Ortodoxe, care este fundamentat trinitar“.
Părintele Stăniloae, menţionat de toţi vorbitorii
Despre teologul evanghelic Jürgen Moltmann, care s-a lăsat influenţat de părintele Stăniloae, a spus că a înţeles, prin intermediul viziunii sale, cât de importantă este dogma trinitară şi, un fapt nou pentru teologia protestantă, „a căutat să deschidă teologia hristologică către triadologie. Aşa se face că a vorbit despre teologia crucii, dar a încercat să o ancoreze în Sfânta Treime, pentru că în Sfânta Treime îşi are originea jertfa care s-a concretizat în Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos şi răscumpărarea pe care a făcut-o“. O contribuţie importantă a avut pr. acad. Dumitru Popescu, care a arătat că Hristos Mântuitorul are şi calitatea de Logos veşnic al Tatălui, prin care s-a creat lumea. „Deci prezenţa Sfintei Treimi în istoria omenirii este de la creaţie, făcându-se mai mult evidentă la Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos şi, în continuare, în întemeierea şi viaţa Bisericii, până astăzi“, a spus părintele decan, amintind şi de contribuţia IPS Mitropolit Irineu al Olteniei, cel care a arătat fundamentul biblic al dogmei trinitare şi contribuţia esenţială a Sfântului Vasile cel Mare. „A fost pentru noi, teologii, o provocare să medităm mai mult la contribuţia Sfinţilor Părinţi Capadocieni. Este important că aceste contribuţii patristice au fost privite şi prin prisma teologiei părintelui Stăniloae. L-am simţit prezent pe părintele Stăniloae, deoarece a fost menţionat de toţi vorbitorii. Am spune că este şi un omagiu pe care îl aducem marelui nostru teolog, de care, iată, au fost influenţaţi teologii catolici şi protestanţi, care au fructificat, în măsuri diferite, aportul părintelui Stăniloae“, a mai spus pr. Ştefan Buchiu, care speră că acest simpozion va impulsiona interesul pentru cercetarea dogmei Sfintei Treimi.
.jpg)
