Slujire arhierească la stavropighia patriarhală de la Techirghiol

Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-­vicar patriarhal, a săvârșit duminică, 10 august, Sfânta Liturghie la Altarul de vară al Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală, din județul Constanța. Din soborul de slujitori care s-au rugat alături de Episcopul-vicar patriarhal au făcut parte părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal; părintele arhimandrit Cleopa Nistor, consilier patriarhal, directorul Centrului social-cultural „Sfânta Maria”-Techirghiol, precum și alți clerici.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, ierarhul a vorbit pelerinilor prezenți la Sfânta Liturghie despre simbolismul corabiei pe marea învolburată, care reprezintă Biserica lui Hristos: „O minunată imagine a Bisericii lui Hristos ne este prezentată aici. Corabia reprezintă Biserica. Marginile ei, care oferă protecție, sunt regulile, rânduielile și canoanele Bisericii. Atât timp cât nu le depășim, ci le respectăm, suntem în siguranță. Precum corabia lovită de valuri este Biserica. Din toate timpurile ea se confruntă cu furtunile și puterile ostile lui Dumnezeu, care, uneori, se manifestă explicit, prin persecuții directe, dar care pot lua uneori și aspecte înșelătoare, denigratoare și răuvoitoare. Ucenicii sau discipolii Mântuitorului Hristos aflați în corabie suntem noi, toți creștinii aflați în Biserica cea una, sfântă, iar marea învolburată de furtună este lumea aceasta, marea vieții noastre. Teama și îndoielile ucenicilor și ale lui Petru sunt temerile și nesiguranțele creștinilor din toate timpurile. Biserica a fost și va fi mereu o comunitate de credincioși, dar în același timp, acești credincioși sunt totdeauna - când mai mulți, când mai puțini - «oameni cu puțină credință», așa cum a fost atunci Petru, și așa cum de fapt suntem, într-o oarecare măsură, noi toți. Și acum, ca și atunci, Hristos-Domnul îi lasă uneori pe ucenici singuri pe marea vieții, deși El este tainic prezent totdeauna și vine îndată când Îl chemăm. Atunci, Hristos era urcat în munte, pentru rugăciune; acum, Hristos S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, așa cum mărturisim în Crez. Însă, Hristos nu părăsește niciodată Biserica pe care a întemeiat-o prin jertfa Sa de pe Cruce. El este Capul Bisericii, El vede adeseori corabia Bisericii Sale cuprinsă de furtună și vine tainic să potolească valurile, atunci când noi Îl chemăm în rugăciune”.

De asemenea, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a explicat motivul pentru care Petru a început să se scufunde cuprins de teamă: „Cel numit «piatră», omul capabil de a fi puternic, ferm şi stabil, începe să se scufunde tocmai ca o piatră, din cauza credinței nestatornice. Pescar fiind, Petru era un bun înotător, dar nu pe asta se baza el acum. El strigă: «Doamne, scapă-mă!», iar Iisus îl prinde de mână şi-l salvează, apoi îl învață o lecție importantă, îi arată cauza eșecului său: credința puțină! Cuvintele lui Petru: «Doamne, scapă-mă!» constituie una dintre cele mai scurte rugăciuni prin care se exprimă certitudinea că Domnul poate să ne salveze, că El învinge răul și temerile noastre. Petru s-a temut, iar credința lui s-a zdruncinat şi aceasta pentru că a pășit în afara corabiei, având încă credință slabă. De aici învățăm că în viața creștinului trebuie să fie echilibru, bucurie, pace. Pentru aceasta trebuie să avem credință puternică, autentică, verificată, să nu pășim «în afara corabiei Bisericii» dacă nu suntem pregătiți. Trebuie să cunoaștem și să respectăm învățăturile Bisericii, trebuie să trăim viața Bisericii, care este viața lui Hristos, pentru a dobândi apoi viața veșnică”, a spus Preasfinția Sa.