Smerenia, poarta deschisă harului dumnezeiesc

Biserica Ortodoxă s-a aflat ieri, 6 noiembrie, în Duminica a 24-a după Rusalii (a Învierii fiicei lui Iair). Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie care a fost săvârşită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală.

Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii (Luca 8, 41-56) ne relatează despre învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei, bolnavă de 12 ani de hemoragie. În cuvântul de învăţătură, Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel a precizat că Evanghelia acestei duminici cuprinde trei mari adevăruri călăuzitoare în viaţa omului: rugăciunii smerite, Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupu­rilor, îi răspunde cu iubire milostivă; credinţa omului se întăreşte sau sporeşte prin suferinţă şi smerenie; Domnul Hristos face minuni din iubire milostivă, nu pentru a fi lăudat de oameni.

Pericopa evanghelică evidenţiază că Iair, mai-marele sinagogii, şi femeia bolnavă de hemoragie vreme de 12 ani au în comun suferinţa, însă mai mult decât aceasta, smerenia şi credinţa că numai Iisus din Nazaret poată să-i izbăvească din suferinţă şi să le dăruiască sănătatea. Rugăminţii lui Iair, pentru smerenia şi credinţa întărite prin încercarea suferinţei unicei sale fiicei, în vârstă de 12 ani, Mântuitorul Iisus Hristos îi răspunde cu iubirea Sa milostivă. Iar pe femeia bolnavă de hemoragie, pentru smerenia profundă şi credinţa puternică, Domnul Hristos o numeşte în faţa mulţimii de oameni „fiică”. „Când Iisus foloseşte cuvântul «fiu» sau «fiică» adresat unei persoane obişnuite înseamnă că a văzut în sufletul persoanei respective credinţă puternică. De aceea numeşte pe cei care sunt credincioşi «fii şi fiice ale credinţei» sau «fii ai lui Avraam», părintele credinţei. Avem de a face cu o evidenţiere a unei femei în care, de asemenea, credinţa şi smerenia s-au întărit prin suferinţă. Cu cât sporea în suferinţă, cu atât sporea şi în credinţa că numai Iisus din Nazaret poate să o vindece. Trebuie remarcat că această femeie suferindă, smerită, puternică, credincioasă a luptat foarte mult. Ea nu a căzut în deznădejde, deşi a cheltuit toată averea sa cu medicii. Darul sănătăţii este un dar de la Dumnezeu, însă acest dar trebuie păstrat, îngrijit, iar atunci când l-am pierdut, trebuie căutat. Ea, după ce a pierdut sănătatea, timp de 12 ani s-a luptat ca să o recapete. Nu a căzut într-un fatalism, într-o deznădejde sau nepăsare că trebuie să moară, ci s-a luptat”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru smerenia şi credinţa ei, a mai spus Părintele Patriarh Daniel, Mântuitorul Iisus Hristos i-a oferit trei daruri, şi anume darul sănătăţii, onoarea de a fi numită fiică duhovnicească a lui Hristos şi binecuvântarea unei vieţi paşnice. „Această femeie devine şi pentru noi un învăţător, care ne arată că darul vieţii şi darul sănătăţii vin de la Dumnezeu. Noi trebuie să cultivăm aceste daruri, să ne îngrijim şi să ne luptăm ca, atunci când le-am pierdut, să le recăpătăm. Însă, pe de altă parte, ea ne mai învaţă şi faptul că smerenia multă este poarta deschisă pentru harul lui Dumnezeu, pe care îl dăruieşte celor smeriţi şi face minuni. Iair, de asemenea, este un învăţător pentru noi fiindcă, deşi este un conducător de sinagogă, un om cu vază în societate, el se smereşte, îngenunchează în faţa lui Iisus şi-L roagă ca să-l ajute, să o vindece pe fiica sa bolnavă. Dar Iisus face şi mai mult, o învie din morţi, pentru că aceasta murise între timp. Vedem dragostea de tată smerit şi îndurerat a acestui Iair. El este prototipul tuturor părinţilor care suferă împreună cu copiii lor, care într-un fel preiau durerea copiilor şi o exprimă în faţa lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Evanghelia acestei duminici este o Evanghelie a speranţei, a vindecării, a învierii, a luminării vieţii prin iubirea milostivă a lui Hristos. De aceea, noi înţelegem că toate minunile pe care le săvârşeşte Mântuitorul Iisus Hristos, le săvârşeşte din iubire smerită şi milostivă, nu ca să fie lăudat de oameni, nici ca să fie apreciat de părinţi, ci a făcut-o din iubire milostivă pentru fiica moartă şi pentru părinţii îndureraţi. Aceasta este iubirea milostivă, cea care întăreşte, vindecă, mângâie, consolează, dă speranţă, sănătate şi viaţă celor aflaţi în mijlocul suferinţei şi al morţii”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Pentru omul care se află în suferinţă sau în alte necazuri, smerenia este un mare dar şi o mare virtute. „Hristos Domnul are o iubire milostivă nelimitată, o iubire compătimitoare, împreună suferitoare cu cei care suferă, este o iubire care doreşte să ridice pe om din starea de păcat, de boală, de moarte. De aceea El este Mântuitorul sau Vindecătorul sufletelor şi al trupurilor. El ştie că nici boala, nici suferinţa, nici moartea nu au fost create de Dumnezeu, ci sunt urmare a păcatelor strămoşilor Adam şi Eva, care au transmis neamului omenesc nu păcatul lor personal, ci înclinaţia spre păcat. Noi imităm pe Adam şi Eva când păcătuim, dar această natură înclinată spre păcat este ridicată sau vindecată de Iisus. El a venit ca să vindece pe om de păcat, care înseamnă despărţire a omului de Dumnezeu prin neascultare, de boală, care înseamnă pierderea integrităţii sănătăţii sufletului şi trupului, şi de moarte, prin învierea mai întâi a sufletului din moartea cauzată de păcat şi apoi prin învierea trupului la Învierea cea de obşte, când toate persoanele din toate timpurile şi din toate locurile vor învia cu trupul şi se vor prezenta în faţa Judecăţii universale”, a explicat Patriarhul României.