Tinerii ortodocși - mărturisitori ai iubirii lui Hristos şi misionari ai Bisericii

Cu deosebită bucurie duhovnicească salutăm pe toți tinerii creștini ortodocși sosiți în aceste zile la Cluj‑Napoca, în Capitala Europeană a Tineretului - 2015, pentru Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Europa, la care participă şi tineri ortodocși din Palestina, Iordania, Siria și Africa.

Cunoașterea situației reale a tineretului creștin din zilele noastre şi înțelege­rea mai profundă a vocației sale spirituale se impun ca priorități ale lucrării misionare a Bisericii în lume.

Deoarece tinerețea este, în lumea aceasta trecătoare, simbol al frumuseții vieții veșnice netrecătoare, Dumnezeu a sădit în oameni, încă de la această vârstă fragedă, dorul căutării de ideal, de iubire sfântă şi de viață eternă, precum vedem în viața tânărului bogat din Evanghelie, care a constatat că fericirea deplină nu este dată de bunuri materiale trecătoare, ci de iubirea veșnică a lui Dumnezeu (cf. Marcu 10, 17‑21; Luca 18, 18).

Sfintele Evanghelii ne arată că Domnul nostru Iisus Hristos a prețuit mult pe tineri. Cele trei învieri din morți, pe care le‑a săvârșit El în timpul vieții Sale pe pământ, au fost învieri ale unor tineri, şi anume a înviat pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair şi pe Lazăr din Betania, prietenul lui Iisus. El i‑a înviat pe aceşti tineri şi pentru că a voit să arate că tinereţea este simbol al frumuseţii vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor (cf. Matei 22, 30).

Semnificativ este şi faptul că mulţi dintre ucenicii care L‑au urmat pe Hristos erau tineri. De asemenea, unii dintre ucenicii Sfântului Apostol Pavel erau tineri. Ei se numeau: Tihic, Trofim, Terţiu, Timotei şi Tit. Ultimii doi au devenit episcopi în Efes şi respectiv în Creta. Ucenicului său Timotei, Sfântul Apostol Pavel îi spunea: „Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă‑te pildă credincioşilor prin cuvânt, prin purtare, prin dragoste, prin duh, prin credinţă, prin curăţie” (1 Timotei 4, 12).

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, cel mai tânăr Apostol al lui Iisus, se adresează tinerilor cu aceste sfaturi sau îndemnuri: „Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean. (…) Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2, 14 şi 17).

Cu adevărat, când lumea aceasta materială, limitată şi trecătoare este folosită în mod egoist şi idolatru ca şi când ar fi singura realitate şi singura sursă de fericire a omului, atunci se produce în societate o profundă criză spirituală, iar tinerii sunt, de cele mai multe ori, cei mai afectaţi de această criză.

Aspecte ale acestei crize sunt azi tensiunile între oamenii secularizaţi şi oamenii duhovniceşti, între bogaţi şi săraci, între oamenii violenţi şi oamenii paşnici, între oamenii avari şi oamenii generoşi, între oamenii cinstiţi (corecţi) şi oamenii corupţi.

În societatea europeană secularizată şi individualistă de azi, tot mai mulţi tineri bărbaţi nu se căsătoresc, iar tot mai multe femei tinere nu doresc să dea naştere la copii! De aceea, Europa este singurul continent care astăzi îmbătrâneşte.

Într‑o societate secularizată în care credinţa şi valorile spirituale sunt marginalizate, iar libertatea nu mai este asociată cu responsabilitatea, foarte mulţi tineri sunt debusolaţi, fără ideal, fără dorinţă de‑a studia, fără dorinţă de‑a munci, preferând să fie mereu ajutaţi financiar de către părinţi. La mulţi tineri se constată o ignoranță spirituală sau o abordare superficială a informaţiilor care privesc activitatea Bisericii sau viaţa spirituală a oamenilor. De asemenea, sunt tot mai mulţi tineri a căror principală preocupare intelectuală sau culturală se reduce la navigarea pe internet. Din acest motiv mulţi tineri devin victime ale manipulării de tot felul, induse de o anumită media, care promovează senzaţionalul şi nonvalorile.

În acelaşi timp însă există astăzi mulţi tineri credincioşi şi harnici care participă intens la viaţa şi activităţile misionare ale Bisericii, în plan spiritual, educaţional, cultural şi social‑filantropic, fie individual, fie prin organizaţii de tineret. Toţi aceştia sunt o mare bucurie şi un mare sprijin pentru Biserică!

Criza de ideal şi de orientare spirituală a vieţii umane, care străbate în mod dramatic societatea europeană secularizată, reprezintă pentru Biserică o provocare şi o mobilizare spre a se ocupa mai mult de problemele şi aspiraţiile tinerilor de astăzi.

Dificultăţile cu care se confruntă tinerii în societatea contemporană sunt atât de natură economică (sărăcia materială, şomajul, deruta profesională, nesiguranţa vieţii de mâine, deprimarea), cât şi de ordin moral (libertinaj, violenţă, droguri, alcoolism, trafic de fiinţe umane) şi spiritual‑religios (sectarismul, fanatismul şi prozelitismul religios). În faţa acestor probleme, Biserica este chemată să acorde o atenţie deosebită tinerilor, apărând inocenţa, sinceritatea, curajul, dorinţa de înnoire şi toate valorile acestei vârste binecuvântate de Dumnezeu pentru cultivarea demnităţii umane şi a unei vieţi sănătoase, precum şi pentru căutarea mântuirii sau a vieţii veşnice.

Astfel, în mod practic, este absolut necesară o lucrare pastoral‑misionară a Bisericii mai intensă şi mai vastă de îndrumare şi susţinere a tinerilor elevi, studenţi, a tinerilor căsătoriţi, a tinerilor care lucrează mult deşi primesc bani puţini, a tinerilor şomeri, care nu au un loc de muncă, oferindu‑le asistenţă spirituală, pastorală şi social‑caritabilă atât celor din România, cât şi celor din afara graniţelor acesteia.

Astăzi, suntem chemaţi să ajutăm tinerii săraci, care sunt în situaţia de a abandona studiile, să ajutăm tinerii care sunt nevoiţi să migreze în alte ţări pentru aflarea unui loc de muncă şi a unui trai mai bun, să învăţăm să dăruim copiilor şi tinerilor orfani mai multă dragoste frăţească şi părintească, mai ales celor abandonaţi de familia lor şi de societatea secularizată şi individualistă. Să lucrăm împreună pentru intensificarea iubirii părinţilor faţă de copii şi a copiilor faţă de părinţi, precum şi a prieteniei, a iubirii curate şi a respectului între tineri, păstrând dreapta credinţă şi dreapta vieţuire pe care le‑am moştenit, ca şi creştini, de la părinţii şi strămoşii noştri de‑a lungul veacurilor.

Astăzi, Biserica, şcoala şi familia trebuie să conlucreze mai mult în vederea realizării unei educaţii integrale, ştiinţifice şi spirituale, profesionale şi morale, în special pentru creşterea copiilor şi a tinerilor noştri în dreapta credinţă, în iubire de aproapele şi în sfinţenie. Să‑i învăţăm pe tineri să afle în rugăc­iune izvorul iubirii curate şi să trăiască viaţa lor pe pământ în lumina binecuvântării Părintelui ceresc şi a Bisericii Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru a simţi intens lumina, pacea şi bucuria Duhului Sfânt.

Cu multă bucurie şi dragoste părintească, Biserica lui Hristos îi cheamă pe tinerii ei să fie mărturisitori ai iubirii lui Hristos pentru umanitate şi misionari ai Bisericii în lume, după cum odinioară Domnul Iisus Hristos a chemat pe ucenicii Săi la apostolat, adică la misiune.

Adevăratul sens al misiunii tinerilor în Biserică este şi astăzi, ca şi în vremea Sfinţilor Apostoli: „să caute pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14). Iar căutarea sfinţeniei, fiind cea mai puternică legătură a omului cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt, trebuie să înceapă din copilărie sau de la vârsta fragedă a tinereții, adică de la vârsta căutărilor. Într‑o societate secularizată şi individualistă, un tânăr în căutare de iubire sfântă şi viață în comuniune cu Dumnezeu poate deveni un exemplu pentru alți tineri, un tânăr mărturisitor şi misionar, de mare folos pentru viața Bisericii lui Hristos şi pentru binele societății!

Să apărăm şi să cultivăm în Europa şi în lume valorile eterne ale Evangheliei iubirii lui Hristos şi ale demnită­ții omului creat după chipul lui Dumnezeu. Să sfințim creația (natura înconjurătoare) prin rugăciune şi activitate creatoare, să nu o distrugem prin poluare şi exploatare egoistă şi irațională. Să cultivăm pacea şi cooperarea între popoare, nu violența şi conflictele ucigătoare.

Să ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne ajute tuturor ca, împreună cu tinerii credincioși iubitori de Hristos şi de Biserică, să binevestim în lumea de astăzi Evanghelia iubirii şi a Învierii Sale, spre slava Prea­sfintei Treimi, spre bucuria Bisericii şi binele societăţii contemporane.

† Daniel

Patriarhul României

Cuvânt rostit la deschiderea oficială a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși din Europa, Cluj‑Napoca, 4 septembrie 2015.